Poezie
Timpul ce nu mă sfârșește
1 min lectură·
Mediu
am crezut că pot trăi în cuvinte
că le pot iubi și ele vor crește mari și tulburătoare
că fiecare zi este o ispită de a nu semăna cu nimeni
sufletul meu deschis ca o carte mereu la același pagină
și cineva să își treacă doar umbra degetelor
închipuindu-mă cum respir
în fiecare dimineață să te îndrăgostești de un înger
iar el să-ți fie aproapele tău invizibil
cel pe care nu îl poți vedea sau hrăni
cel dus în spate de păsări
nimic nu este mai viu ca atunci când transpiră sângele
când patul se ridică peste moarte și începe
să îți divulge toate secretele acestei lumi
existența mea ca o fantomă ce îngenunchează.
Photo source: Barbara Baldi
02979
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Timpul ce nu mă sfârșește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14176843/timpul-ce-nu-ma-sfarsesteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZAEmilian,
mulțumesc pentru semnul și cuvintele luminoase.
Un an nou binecuvântat! Multă sănătate, fericire și bucurii alături de cei dragi!
mulțumesc pentru semnul și cuvintele luminoase.
Un an nou binecuvântat! Multă sănătate, fericire și bucurii alături de cei dragi!
0
Ea este sublimul existenței noastre!
Lianul suferințelor în pacea: Poeziei!
Foarte bine, Antonia!