Felitsa

Titlul devoalează sensul unei iubiri ideale, aproape de neatins, a lumii actuale; plămânii sunt descifrați în cheie simbolică prin cotidianul "umplut" de aer ce indică iluzii efemere, "rarefiate", ce vin și se duc. Numai iubirea reprezintă un monolit, un reper ca ancoră valorică, unde poeta dorește să se integreze. Viața genuină este trăită si împlinită prin iubire, prin poezie, nu prin banalitate și rutină. Ascultă-mă, chiar dacă poezia are o melodie sacadată, reușește să transmită ideile pe care ai dorit să le transmiți.
Succes!

în acest text, iar finalul, concluziv, pe care l-am folosit și eu recent, marcat prin adjectivul pronominal acest, este de efect. Tehnica aceasta o folosește și Bosquet, unul dintre poeții mei preferați. Expresia aceea cu scade și se rarefiază o găsesc ușor pleonastică, cred că ar fi fost de ajuns rarefiază. Și cred că repetiția verbului a intra poate fi evitată prin folosirea verbului a pătrunde sau a se insinua. Totuși, aforismul acela, cum că am fi morți din cauza rănilor fără fericire, mi se pare un pic tras de păr, asta pentru că rănile ne fac să simțim viața cu intensitate, durerea, rănile, fiind o energie imensă, ce se vrea a fi sublimată. Mulțumesc frumos!

plămânii i-aş pune ca fiind obosiţi, nu bolnavi

Primim mai multă durere decât carne,
mai mult aer care se rarefiază îndepărtându-se de noi


foarte frumos!

am reţinut (îndemn la meditaţie):

Primim mai multă durere decât carne,
fericirea ca un preludiu ce ne intră în răni și ne face vii

Elena,
Ionuț,
Ilie,

vă mulțumesc pentru popasul dăruit în cuvânt, alături de aprecierile voastre care nu pot decât să mă încurajeze. Întotdeauna mă bucur să vă citesc și mai nou să vă și ascult. Sunteți minunați.

Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, vă doresc tuturor gânduri luminoase și bucurii!
Vă îmbrățișez cu drag,
Antonia.

Mulțumesc din suflet pentru interpretarea luminoasă.
Cu imensă gratitudine.