Poezie
200 de mile în direcția greșită
2 min lectură·
Mediu
//
Am învățat pe de rost orașul
Despre care am scris pe toate foile mele
În încercarea de a face artă am dezumanizat
Oamenii clădirile și străzile lui
200 de mile în direcția greșită
Ne lipim urechile de geamurile autobuzului ca niște pâlnii
Așa auzim mai bine
Zgomotele prinse în mâinile strânse de bare
30 de secunde pentru a te decide unde cobori
Sevraj
Singurătate
Etaje superioare
Lifestyle
Prima stație
Desene ciudate pe asfalt
Semn că ai fost un copil ciudat
A doua stație
Ghetou
Farmacii
Afișe pulverizate pe ziduri
Te întrebi ce e la ultima stație
Cunoști orașul pe de rost ca pe o carte pe care ai citit-o de mult
1 secundă ca sa te decizi dacă să cobori
Sau să rămâi ghemuită în scaun sperând că nimeni nu te va mai observa
Aproape o biserica pe lângă care treci de fiecare data
dar nu îți faci cruce
Mulți km în direcția greșită
Demult
Orașul e asfixiat de o frumusețe stranie
Și pe tine nu te mai doare nimic
Alegi o stație oarecare
Cu un singur indicator / nimeni nu îi înțelege sensul
Scrie cu normal text arial
Lasă un spațiu
Apoi din nou scrie cu normal text arial
Rămâi.
02944
0
mesajul din final: rămâi!
interesantă construcție, aș spune reușită, a ceea ce înseamnă (poate) un traseu al revenirii
rămâi!
chiar dacă din text lipsește stația "bucuriei", eu cred că pe traseu aceasta este
"...îți* faci cruce"
așa cum am înțeles și vizualizat, zic că îmi place