inghit lame,
mananc pietre...
zdrobesc cuvintele-n privire,
dorm in valuri de spume,
alerg catre Tine-n privire
strig intre stele,
ma nasc plumburi,
spre-a vedea Tu,
ca-ntre noi...
ai
de-atatea noptii ma-vart in linii,
si drumul meu e-nveselit de-un bland ecou
de fluturi ce-au mucegait din aripi Timpul...
de-atatea stele parca Cerul pica
intre noi stropind cu-o
albastru de-sperecheat,
picurand in tabloul inimi-mi
reci, reci...
si toamne care plang de dorul
altor fiinte ce Iubesc!
cad raze infinite cu-amor,
cad ziduri de moarte,
cad bucati de
O! nu-mi purta dorul!...
ceea ce sunt e trecator.
as putea ca maine-ncet sa mor...
as putea sa mai zaresc si Cerul,
dar Tu nu-mi reteza din aripi
trisu-mi spre necunoscut, din
nopti surpate, mute...
nopti insuruband in amintiri
pamant!
nopti trecand frumoase-n amintiri,
nopti cu stele ratacind
mereu aproape frunze,
zilnic trandafiri
nopti in care ne
Buchetul anilor în rând
Brațul Tău, legănându-se de-al meu,
Forma-n umbra băltită,
Cercuri sentimentale din curcubeu.
Paşii, care nu-mi păreau a fii ai
Timpt topit de vis
Simonei H.
Ce-au mai plans copacii, ce-au mai plans
Sufletele tuturor frunzelor...
Si cate nu s-au prelins,
Ca firul vietii-n timp topit de vis!...
Ce-au mai plans
Intru-catva Te cuprind,
Cu-n primordial infinit de iubire...
Si Te sarut si noaptea fuge, fuge si fuge...
Si fuge si Cerul si-apoi se lasa-n adormire!...
Si bratu-mi Te scapa pe-o perna,
Din
Cat Te Iubesc...
Simonei H.
Te uita,
Te uita,
La ei
Cum se-aduna,
In hohote,
Mucegaite!...
Te uita,
Te uita,
La mine,
Cum Te caut,
In plansul Versului,
Cu-a sa simpla...
Simpla
Ce puncte ma mira
Simonei H.
Ce puncte ma mira,
in largime de haos,
un nesatios trandafir,
din frunze si huma!...
Ce spatiu-n marime,
de stele asecunse-n firida,
ochii-mi astupa-n
Praf de corali
Simonei H.
E-atat de cald,
atat de infinit,
si-atat de alb,
parfumul negru de corali...
E-atat de-noptat un gand,
atat de-nghetat,
si-atat de-mpovorat,
parca mereu
Pe doua ganduri
Simonei H.
Culeg, oarecum absent
ganduri intre trecatori
oarecum, asa adormit Te caut,
la o masa albastra de vant...
cineva diferit ma streseaza,
ma priveste parca din
Cercuri metalice
Simonei H.
(noapte. nervi. stres. scriu la lucrarea Ta de diploma. Si ma enervzi...\" nu e bine, nu e asa cum vreau eu...\")
Satul de toamna,
ma plimb, ma nasc...
Satul sa
Vantul padurii
Simonei H.
ridicama-n brate si zi-mi,
vantul iubirii cand vine,
cu-o noua orbita de spini,
in Tine, toamna ce-ajunge
intre patratele pasilor de padure,
cu-o voce nebuna
cand toate trec prin noi,
si-n urma noastra nu-i decat noroi,
ne-aplecam sa bem paharul gol...
de parca gandul cea trecut,
are sa ramana-n minte sol!
cautam priviri ce n-au aparut,
cuprinsi
Gand 1
Mi-un timp viata,
care-i pe sfert sfarsita...
mi-un timp trecutul,
cu barba-i de lut indoita-n
trupul muritor cu pas de fulg...
mi-un gand anevoios,
drumul spre Tine...
mi-un pas
Si ploua marunt,
picura cu furtuna, Cerul...
din jocul meu de copil
o frunza...
apoi desprinsa, cazuta
stinsa-n furtuna
imi despleti durerea
ca pe-o mare... adanca mare
cu furtuna!
Cazand
Intr-o viata tampita. Intr-o lume in care totul se bazeaza pe cifre... adica pe bani. Intr-o lume in care Tu, individul din centrul ei, Te consideri inapt sa o zdobesti, sa-i cuprinzi maruntaiele ei
Ploua. Ma gandeam sa iti scriu si nu stiu de unde sa incep. Si cum sa iti scriu daca nu existi? Nu e absurd? Nu e aiurea sa Te caut? Sa Te caut si Tu nici nu esti. De unde sa stiu daca ai fost ori
Dupa mine fiecare senzatie isi are viata ei, precum fiecare sentiment (fie ca vine din inima sau nu) isi are si el la randul sau un alt sau o alta stare de \"viata\"... ma refer la amintiri.
Ti-aud lacrima cum cade,
lin si fara fericire,
peste fata Ta ce arde
de durere si iubire!
Ma reaud cum strig,
cand nu mai esti...
din nou Doamne e frig,
de ce ne parasesti?
Ma reantorc in
