Yigru Zeltil

Se pot găsi în librării ce? Nu-mi dau seama la ce anume te referi!

...articol. Nici nu știu sub ce categorie ar trebui să pun! Pâna una-alta, am pus-o la \"personale\"...

...de a scoate din conul de umbră unele aspecte neglijate ale romanelor lui Rebreanu, asociat poate prea mult cu balzacianismul \"bătrânicios\", prăfuit, și din cauza faptului că nuvelele sale și romanul total atipic \"Adam și Eva\" nu sunt la fel de cunoscute ca \"Ion\" sau \"Pădurea spânzuraților\". Deși, trebuie să recunosc, mă așteptam să regăsesc în acest articol și ceva despre Blecher, Bonciu, Fântâneru, Vinea. Despre care se spun tot mai multe în ultima vreme, dar care încă sunt tratați necorespunzător (vezi clișee precum \"Kafka românesc\" sau \"autor minor\" sau \"prozator cu vocație de poet\") și a căror influență va fi, cu siguranță, reconsiderată în următorii ani (așa cum Blecher a devenit deja oarecum \"la modă\")...

Mie mi se pare poezia asta tot avangardistă, într-un fel. Cred că seamănă mult cu \"Comentarii la viața cotidiană a păsărilor\" al lui Gellu Naum, un pic prea mult pe alocuri. Dar asta pentru că mi-a intrat în reflex...

O pădure de cuvinte, nu ca pădurea de simboluri a lui Baudelaire, ci, mai degrabă, ca pădurea de formule matematice și pietre prețioase persane din textele lui Daniel Turcea. Orice rânduri aș decupa din ea, ajung în același punct: \"oricât o ud crucea nu crește/indiferent în ce mă înfig\" sau \"îndrept/privirea către clădirea cu nume aristotel/și-ncep să o pichetez cu furia unui geometru.\" sau \"tâmpla tâmplarului s-a tâmpit\" sau \"ziua își trage pilota pe cap\" (îmi amintește de versul \"își trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă\" din \"Ascet la baraca de tir\" al lui Gellu Naum)... \"ajung la copertă cum la capătul unui om\" - wow. Și nu sunt genul de persoană care să desconsidere astfel de imagini ca fiind facile. Pentru mine, imaginile astea orbitoare și de-a dreptul imense mental sunt ca niște \"refrene\". Și nu o spun în legătură cu muzica latină de titlu. Iar maximele latine, de regulă obositoare (așa mi se par mie - latina mi se pare foarte inexpresivă, sau cel puțin foarte expresivă pentru brutalitatea și severitatea lor! Cred că așa-zișii \"barbari\" (sau măcar romanii de rând) erau mult mai emoționali...)... unde eram? Aaa, maximele latine au, de regulă, un efect de profesoară de matematică înzestrată cu ochelari și letopisețe. Aici, contrastul cu versurile de-a dreptul avangardiste este \"cool\", ca să zic așa. Așa cum sunt un Foarță sau un Cărtărescu când încearcă să scrie ca Grigore Ureche, versiunea cu submarin galben... Dar Nica Mădălina nu este nici Foarță și nici Cărtărescu (sau Grigore Ureche). Nica Mădălina este Nica Mădălina, și asta este cel mai măgulitor comentariu pe care îl pot scrie la ora, minutul și secunda asta.

Un \"gadji beri bimba!\" călduros,
Yigru Zeltil (voi mai trece cu siguranță pe pagina asta de autor, și nu promit solemn, pentru că promisiunile sunt făcute să fie încălcate. Ne mai vedem)

...de metronom?

Deși, sincer, prefer termenul de \"suprarealism\"/\"suprarealist\" celui de \"surrealism\", care este preluat forțat din franceză. Cei mai mulți traduc \"surrealisme\" prin \"suprarealism\", nu știu dacă concordă 100% cu termenul original, dar eu sunt de părere că se potrivește perfect (cu mesajul curentului, ca să zic așa).

Yigru Zeltil

...Dar să știi că trebuie să avem grijă la ce ne gândim...

Oricum, și eu mi-am cam încuiat visele, din momentul în care m-am săturat de visele mele cu vecini malefici și, în rest, mai nimic...

Strict vorbind, cartea de față nu poate fi etichetată ca fiind \"dadaistă\", fiind lansată la multă vreme după ce însuși Tzara a dizolvat mișcarea în anii \'20. Dar clasificarea nu contează atât de mult.

Mă rog, \"Personajul\" lui Picasso pe mine mă face să mă gândesc la o pasăre (o bufniță?) într-o discotecă, salutând cu picioarele și țipând \"cooool\"...

Ne mai vedem!
Yigru Zeltil

Eu nu cred că \"Primele poeme\" sunt atât de diferite de creațiile sale din perioada mișcării dada. La nivel tehnic, da, dar practic figurile de stil sunt deja suficient de neobișnuite încât să-l distingă de simboliști sau chiar de colegul său, Ion Vinea. Îți recomand să citești \"Hamlet (fragmente de ciorne)\", e un poem neterminat care nu se află în ediția originală a \"Primelor poeme\", ci în ediția din 1971. Poate că ai citit-o deja! Dar poate că n-ai remarcat-o, așa cum și autori de antologii precum Marin Mincu sau Laurențiu Ulici au trecut-o cu vederea... Oricum, trebuie să menționez că unele versuri din \"Primele poeme\" au fost reciclate în volumele următoare (de ex., versul \"Amintire cu miros de farmacie curată\" din \"Vacanță în provincie\" se regăsește în \"le dompteur de lions se souvient\" (\"îmblânzitorul/dresorul de lei își amintește\") din \"vingt-cinq poemes\").

Știu că \"adevărații dada sunt împotriva lui dada\", dar este un neadevăr, cred, să spunem că Tzara a fost mereu dadaist sau suprarealist get-beget. N-am avut ocazia să citesc prea multe dintre versurile lui Tzara de după \"Omul aproximativ\", așa că nu pot să mă pronunț, dar am auzit că, începând cu \"Midis gagnes\", poezia sa capătă accente social-politice - \"tentativă de reconciliere a suprarealismului cu marxismul\", zice Wikipedia. Aparent, accentele astea dispar în volumele din ultimii ani, dar, din nou, nu am citit destul încât să mă pronunț...

...că este ceva rău în asta? Încercați să invalidați poemul (sau experimentul, dacă vreți), dar ați încercat să vedeți prin \"ochelarii\" unui copil, care nu se orientează după stil, tehnică etc., ci după ce simte? E un exercițiu ce mă ajută să fiu mai indulgent, mai iubitor față de cei din jur...

Yigru Zeltil

Adolescența este o continuă transformare, și cu poezia mea (eu fiind adolescent, după cum poate v-ați dat seama) situația stă la fel. A mă menține mereu într-un câmp al experimentelor este poate o manifestare a unei stări primordiale... Stagnarea, cristalizarea este detestabilă, în raport cu o eternă tinerețe a textului aflat mereu în lucru, în \"laborator\", mereu neterminat, mereu dornic de un impuls creator chiar și din partea cititorului... Acestea fiind zise, nimeni nu vă obligă să-mi citiți textele dacă ele vă displac.

Yigru Zeltil

M-ați făcut oarecum de rușine, în sensul că n-am mai auzit de Cornell și Gascoyne până acum! Nu-i nimic, oricând rămâne ceva de învățat!...

YZ

Mea culpa... Oricum, nu contează sensul, ci emoția. Lucrez mai degrabă cu textura sunetelor cuvintelor decât cu eventualul lor sens...

\"Pinyin\" înseamnă în chineză \"soare\". Pentru restul pseudo-cuvintelor inventate, singurul dicționar e inima.

Frumos poem, mai ales versurile care încep cu \"malul frânt...\" și \"stropii fragezi...\". Ceva mai diferit de omniprezenta poezie cotidiană...

Am venit însă pe această pagină pentru a adresa un comentariu pe care l-ați lăsat pe o poezie mai veche de-a mea (chiar dacă nu-mi place să fiu offtopic):
\"Plagiat cu \"steluta\" si admiratori pentru asemenea impostura,încep sa ma nelinistesc!!!!\"
Textul respectiv pe care l-am postat nu este un plagiat, altcineva \"plagiase\" textul - de fapt, făcuse o variațiune - și, oricum, majoritatea care au comentat pe marginea textului au avut câte o critică negativă...

Personal, n-aș înclina nici spre poezia complet coborâtă în stradă, dar nici spre reînvierea tiparelor clasice. Imaginația debordantă, dacă nu cumva mă înșel, nu-și prea găsește locul în niciuna din aceste extreme...

Minunată această acumulare de tăceri nervoase, \"fără zahăr\"... Insuficient să spun că ultimul vers este cu adevărat climactic.

La și mai multe metafore,
Yigru Zeltil

Păcat că nu este aleasă bine coperta, în opinia mea: coperta, chiar dacă are o legătură cu titlul, nu se potrivește deloc cu ideea de versuri elegante, calofile pe care ne-o dă Foarță... sau poate Foarță se referă la Baconsky din \"Cadavre în vid\"...

Acum sunt curios cum sunt poemele.

Ne mai vedem,
Yigru Zeltil

Dar poate că versul despre pește nu face, de fapt, referire la versul despre tremurat...