xxx

un text de citit, cred eu, si asta cu tarie... ne faci cunostinta cu o inchisoare barbat, esti captiva in interiorul unui barbat pe care-l iubesiti fara-ndoiala, cum nu se putea mai rau... parerea mea... iubirea inseamna altceva pentru baiatu\' adica eu... acest text este o confesiune a unei femei(de aici si persoana intai) ce pana la urma mimeaza fericirea... nu te-am crezut nici o clipa dar textul este frumos, are destule sa fie citit. iar eu mizez pe ceea ce-ai reusit sa transmiti.
la capitolul ne-dumeriri vine intrebarea cu Zmee(i)ele alea. cum e cu pluralul?
cum spuneam mai sus, in rest e de citit, fiindca ai scris bine despre o lume intresanta, o lume pe care o vezi dintr-o celula de parca ti-ar placea asa, parca nu...
pana la urma este o confesiune la vorbitor, cine te-a inregistrat...?
drag,

versurile tale au o consonanta deosebita, un ritm interior foarte bun si totul este minunat cand mai vezi si niste imagini de batoane vanilate prin fata irisilor
placut acest mic

daca ai scoate :\"dérèglement de tous les sens\" dintre strofe si l-ai lasa pe cel de la sfarsit, ar avea alt impact, si poezia si versul. este un text deosebit, foarte interesant, cu mesaj profund. mi-a placut ideea cu bradul posedat de topor...
frumos, foarte frumos chiar
felicitari

Ela, eu nu cred ca te poate instraina cineva sau ceva, cu atat mai mult o intersectie, chiar daca a voastra. te joci cu versul si cu cititorul, avand o dexteritate de invidiat, saracutul de mine... si mai e ceva: nici in cale scuturate nu cred, asa sunt eu...
imi place forma acestui poem dar mesajul a vrut sa ma pacaleasca, nu, tu nu esti singura.
te citesc, cu drag

versurile tale au o inocenta frumoasa, daca nu am nimerit-o..., au ceva deosebit, ceva ce mai tarziu, cu multa rabdare se va transforma in rod calitatea 1. incantat sa trec si sa citesc ca de fiecara data. imi place sa te incurajez fiindca ai potential,
mult succes, drag,

nu stiam ca singuratatea se poate cuibari pana si in cearceaf, frumoasa imagine, si cum faceai? il scuturai peste balcon si noaptea intra iar...?
in cateva versuri ai reusit foarte bine sa ne transimiti starea aceea de dimineata cand te trezesti singur si parca ai vrea altcumva...
sfarsitul e plin de optimism, ceea ce ma bucura, poate intr-o zi(in partea a doua a scrierii) singuratatea asta se va duce departe sau daca nu, aproape, in cearceaful vecinei :)
mi-a placut
mai trec

intodeauna ti-a fost teama sa sari fiindca incercarile tale au fost numai esuari:\"...stâncile nu s-au deschis, nisipul nu s-a ridicat în castele...\"
E greu sa mai sari cu atata incredere atunci cand esuezi, totusi, datele problemei se schimba atunci cand il iei de mana pe El, ba o sa aveti timp si de un flick-flack, eventual si de o gluma... iubirea face ca totul sa fie atat de usor si de frumos, chiar si lucrurile care par imposibile devin facile.
pana la urma cred ca asta este mesajul scrierii tale... o scriere frumoasa cum ne-ai obisnuit de fapt sa gasim aici prin paginile tale.
sfarsitul ma face sa zambesc, am vazut imaginea foarte clar, imaginea iubirii adevarate.
drag,

aceasta este o poezie de citit. intai vreau sa-mi exprim opinia in legatura cu poza, era mult mai bine daca nu era...
fiindca mie scrierea mi-a creat o alta imagine, o alta atmosfera, cu mult peste valoarea pozei, lucru, e-adevarat mai rar intalnit, aici cred ca sunt mai multi de acord cu mine...
am observat ca poezia ta are un soi de ermetism si daca n-o citesti de zece de ori, foarte greu o \"identifici\". ce reusesti tu sa faci este ca ori de cate ori as fi citit-o e ca la inceput, poate frumusetea ei este mai atractiva, mai incitanta. descoperi putin cate putin inca un amanunt si inca un amanunt. eu o numesc, imi pemit asta,(ca multe mi-am mai permis in ultima vreme) \"zgarcenie poetica\", adica nu ne dai nimic de-a gata.
deci, o poezie despre femeia aparte, care vede lumea din perspectiva fiintei-clepsidra, atat de sensibila, atat de complicata, de nuantata si de profunda. in fond este o poezie de dragoste totala care impresioneaza prin metaforism, de exemplu : \"a-ti fi os si umbra...\", ce exprimare sublima in cuvant a daruirii defintive si neconditionata in dragoste. banuiesc ca aceasta poezie esti tu, si asta spune multe despre tine, mai multe decat crezi tu. incantat sa te cunosc,
drag,

astfel de poezii in care omul simte natura sunt destul de rare prin zona deoarece subiectul nu e chiar atat de usor ori comercial... lectura acestei poezii e un moment de reamintire a conditiei umane a simplitatii si a frumusetii pe care noi oamenii \"industriali\", un fel de cyborgi deja, o uitam. panteismul poeziei tale in care cerul striga si iarba este o intriganta subtire care hipnotizeaza pe cel care i-a patruns in planul ei, este foarte reusit si are farmec. deasemenea, gasesc ca este original acest panteism, forma pe care o ia el, putin ironica caracteristica totusi omului de azi ce suntem cu totii, mai mult sau mai putin.
Interesanta ideea de a gasi cerul sa-ti fie fotograf, si poate si pozitia pe care o ai atunci cand faci poza, intinsa in iarba... imi amintesc ca aceasta ipostaza o gasim in cazurile in care exista in aer ceva asemanator cu iubirea. o sa incerc si eu sa fac o poza doua asa, dar o sa pun pe cineva sa mi-o faca, fiindca sunt sigur ca n-o sa am rabdare sa-mi vorbeasca cerul.
un text deosebit/ ce merita citit
drag,

vad aceasta poezie ca pe un \"Tatal nostru\", laic, daca mi se permite, spus unui prunc inainte sa faca nani. multa sensibilitate si inocenta aici in versurile tale. un fel de \"nici nu merit sa rostesc aceste versuri fiindca eu sunt prea pacatos, dar totusi o fac fiindca tin mult la tine\". asa vad eu ideea acestei scrieri frumoase.
mi-a placut mult
drag,

da, chestia cu motanul si metafizic, m+a facut sa zambesc, e superba, are pe vino\'ncoa\'. iar despre telefon stii ca exista o solutie, nu? al meu e praf!
foarte frumos textul, stiam foarte bine asta inainte sa intru
stima,

Sandra, mi+a placut foarte mult ce+ai scris tu aici fiindca m+am visat talhar, la drumul mare, m+am visat furand cercei si inimi frumoase...
deci... daca tu nu stii cum era eu banuiesc, am o idee cat de cat... este o poezie extraordinar de frumoasa, are un aer aparte pe acest site si am citit+o de foarte multe ori.
sfarsitul este superb, acolo imi place cum il privesti, din ce unghi, acolo chiar iti dovedesti superioritatea... un biet catelandru? iarba diminetii si verde...
hmm...
mai trec

cred ca e vorba de o autoizolare aici in poemul tau. foarte reusita imaginea pe care ai construit-o si atmosfera mi se pare stranie, culeasa parca dintr+un film cu sfarsit necunoscut. m+ai purtat dupa tine pe scari, pe cele doua sute de trepte si asta inseamna ca ai si o putere de sugestie destul de buna. mi+a placut foarte mult
e special textul
te citesc

foarte foarte frumos gestul, La multi ani, Camelia, si tot ce va doriti!

gasesc aici un discurs despre viata pur si simplu, viata vazuta prin prisma crucii si a credintei fata de Dumnezeu. acest discurs este la modul general dar este \"filtrat\" intai prin propiul eu(cel al autorului) si apoi confesat celor care vor sa asculte. eu sunt unul care vrea asculte mai ales cand este vorba de cuvant curat si iti dau dreptate in ceea ce ai vrut sa transmiti, mesajul este unul puternic si este pozitiv, fara ascunzisuri si ocolisuri. este o expunere fara echivoc care cu greu poate fi contrazisa. nu prea sunt argumente contraideii
\"...pe fiecare dintre noi
ne așteaptă un pat de pământ
o femeie care poate ne-a iubit..\", sunt nedrept cu textul dar acestea sunt versurile care m-au atins in mod deosebit... sunt foarte bine alese si transmit foarte mult
incantat ca intodeauna cand trec,
drag,

frumos, delicat, deosebit, patrunzator. cam asta am avut de spus despre zoo. sensibilitatea primeaza in micuturile tale Mo-Ni.
drag,

Lucian, ma bucur sa intru aici si sa vad o scriere ca asta, nici nu ma indoiam ca o sa gasesc un text asa de deosebit. tu nu mai stii, de fapt tu stii, noi cititorii nu mai stim cine e ranit cine e lupul cine e omul, intr-o amestecare frumoasa, intr-un un fel de simbioza. ai gasit o forma de convietuire avantajoasa impreuna cu un lup. nu ai ales rau, fiindca stim cu totii ca lupul este unul din cele mai inteligente frumoase si curajoase animale.
momentul este unul de rspiro, de odihna intre un flux si reflux, interpretez ca voi chiar ati supravietuit unui flux iar apele se retrag linistite acum.(desigur o metafora)
de sfarsit nu vreau sa mai vorbesc, adica este magnific... auzi, cum sa se intreaca o candela cu amurgul?
de la norii portocalii pana la aceasta imagine a trecut ceva timp si imi vine din ce in ce sa cred ca ai devenit un specialist al imaginilor ce graiesc.
regulile nu-mi permit sa las stea, dar eu ti-am dat-o stii.
incantat, ca intodeauna

nu numai ca aceasta scriere curge frumos, ci are si niste imagini fantastice care iti fac sa ti se ridice parul pe maini de emotie. de exemplu acele pachete albastre cu scris alb pe ele, dau o forta de nedescris textului.aceasta metafora ma face sa vad aceasta poezie ca pe un avion cu motoarele turate la maxim care se desprinde de la sol. pentru mine acest moment de desprindere este magnific si asta evidentiez in acest text, acest moment de libertate exprimat poetic. ce clipa poate fi mai patrunzatoare, mai inaltatoare decat aceea in care parasesti pamantul si simti aerul pe sub tine cum te tine in palme?
fata cu maini de cires este vestea cea buna, ca un fel de Evanghelie, cel putin asa am interpretat eu... vestea libertatii spirituale, de eliberare a spiritului...
pentru ca am primit aceasta veste si am simtit-o cum imi \"curge prin oase\", pentru prospetimea acestei scrieri si nu numai... las un semn ca trebuie citit acest text
cu stima,

interesant, mie imi place cum scrii in general. te urmaresc de ceva timp. nu stiu ce sa spun in legatura cu \"a fost jumatati\", si starea aceea pe care tu o evoci, iti permite sa sfidezi gramatica? inseamna ca daca noi vom accepta regula asta, nici nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla in viitor. vom gasi mereu acte o explicatie pentru un \"este multe\" sau pentru un \"ma suiam sus \". nu stiu, poate ca gresesc, sau poate ca nu gresesc... gramatica e sfanta si foarte rar o poti sfida , trebuie sa existe o miza uriasa...
textul este frumos, nu zic nu. imi place
am tinut sa-mi spun opinia in legatura cu distonanta pe care ai creat-o cu acel vers.
mai trec

frumos gest frumoasa poezie. eu nu-s indragostit de Johnn Lennon dar imi place felul in care ai abordat subiectul. foarte frumoase imaginile construite, \"in prag cu mainile-n sold toamna \", te si vad cum iti ies note din par... totusi ce zice Yoko?
incantat,