xxx

Sunt al saptelea vizitator pe taramurile Dorei. Poate ca e cu noroc, ia sa vedem...
Imaginile construite de tine aici nu au cusur, pot sa spun ca sunt minunate, le-ai reusit fara sa ma ineci intr-un lirism blegut de care tare mi-e teama uneori cand trec pe strada poezeasca. Textul tau a fost construit din panorame: fiecare vers este o imagine de retinut: imaginea ploilor \"ce tes cerul de pamant\"(ai reusit un inceput in forta fara indoiala), totusi vezi ca aici m-am cam incurcat la limba, e o problema, dar ai riscat bine...
nu o sa continui cu fiecare vers, observatia este pertinenta: fiecare vers este o vedere frumoasa ce o poti trimite celor dragi.
Foarte interesanta ultima parte a poeziei. Acolo schimbi registrul... pui in miscare roata si te apuci sa indragesti modeland argila, ne prezinti cele mai firesti si mai umane secvente din existenta noastra, de exemplu: \"imbracand copii\", apoi vorbesti putin si de poezie... Let me introduce myself, cam asta inteleg eu acum... si-ai facut-o elegant si inspirat, cum dealtfel este intreaga poezie pe care-ai postat-o tu si-o comentez eu acum, ca nu mi-e somn deloc fiindca e cald inca.
De ultimul vers nu vreau sa vorbesc fiindca tare mi-e frica sa nu fi inteles gresit.
Tu excelezi la forma in acest text, ai \"atins\" imagini de memorat vizual, si simt caldura peste tot, inseamna ca ai fost sincera si ca eu am raspuns.
cu drag,

Costin T.

ai dreptate Virgil, armistitiu nu inseamna neaparat resemnare dar nici victorie. mai degraba un bob zabava,intre doua razboaie crancene. iti urez sa castigi batalia, nu pot sa fiu decat cu tine. :)

in lumea-n care mergem pe șenile
si omul mic se crede mare
ajungi sa plangi ca iei pastile
atunci cand adevarul doare

Dana, aceasta secventa este parca desprinsa dintr-un film mut. Aud un pian pe fundal iar totul este in alb si in negru. Parul ei negru care trebuie neaparat \"separat\" de tenul alb si fin al feței somnoroase. A vazut cineva un ten mai alb decat cel al unei femei cand se trezeste greu dimineata? Poate numai fruntea unui clovn trist ce trebuie sa-si faca meseria, in cazul acesta fiind foarte foarte pudrata.(deci nu se pune)
Am simitit nevoia sa revin fiindca mi-a placut ce-ai scris.
Totul este uman, versul este mai uman si mai firesc decat de obicei la tine. Ma gandesc ca poate este numai o chestie de perceptie...
Versurile tale, cele de fata, nu exprima nuante, nu dai voie interpretarilor sa se nasca in nici un fel, totul este clar, ai reusit sa creezi o atmosfera de asteptare la stomatolog: intri si stii ce te-asteapta... Imi dai impresia ca esti un organizator bun, stii sa pui totul la punct pe puncte.
Mai vorbesti si de luatul pe nepregatite, de timpul in care nu poti sa alegi daca vrei ceva sau nu fiindca lumea si nici timpul nu asteapta, nu iarta si nu ignora. Ea si el stau tot timpul cu ochiul printre ulucile gardului sa vada \"ce și cât și cum să arătăm....\"
Chiar daca finalul are iz de \"reteta culinara\", la o \"privire\" mai atenta constati ca nu-i deloc superficial ba din contra: Profundul isi face loc tocmai in penultimul vers, acolo vad eu esenta acestei poezii, ca pe o alegere facuta in cele din urma. Lupta si pana la urma o victorie utopica cu lumea:\"se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră\"
Poezia ta este de citit si de studiat, mult mai mult decat ar face-o o clona grabita sau ma rog... o neclona grabita...
pe curand,

cu aceast text, Alina sare in ajutorul poeziei. cu o inspiratie buna ce gliseaza spre sfarsit spre o ironie amara, ea reuseste sa impresioneze prin luciditate. da, de data asta luciditatea este \"punctul forte\" al versului. ea ii \"dinamiteaza\" pur si simplu pe adulti, pe cei care \"...scriu mereu despre copilărie de parcă
le-ar părea rău după extragerea radicală a morții...\". si parca i-as da dreptate si eu. ultima strofa este dedicata primei parti din viata fiecaruia, copilariei. pana si \"stansibranul\" este elementul care aduce copilaria in prim-plan.
acest text se \"deschide\" incet incet odata ce il parcurgi pana la sfarsit cand ni se spune despre destinul imbracat si acesta tot in hainele copilariei:\"...pantaloni scurți
și galbeni...\". am aflat si ca violetul este culoarea ta pentru ca se repeta obsesiv prin poezie, culoarea iubirilor...
desi pare o poezie rece, forma te impinge sa crezi asta, la o citire atenta iti dai seama ca versul arde mocnit si te dai la o parte sa nu te izbeasca focul in fata, e posibil in orice moment, de aceea plec tiptil tiptil acum...
cu prietenie,

*in lumea care....

se pare ca nu mai vad bine, o sa ma duc la doctor

din partea lui Nicholas. Sa fii sanatoasa si fericita!

nu, nici vorba de sinestezie, eu aici percep ludicul la el acasa. un ludic care impune, nu versul impune ci ludicul si starea care se face inteleasa exceptional de bine, care se transmite cu usurinta. de altfel am mai spus-o este unul din atuurile almei: luciditatea ascunsa in spatele versurilor. Pe ea, dupa ce citesc acest text, o mai compar cu un scamator care se uita in ochii tai si scoate tot felul de obiecte dintr-o palarie mica. In acest text toate apar in jurul albastrului.(culoarea mea preferata sic!) Imagistica reusita de asemenea... Poezia incepe cu un vers care imi sugereaza sa ma grabesc, asta este perceptia mea. \"Mai am 5 minute...\", nu e chiar putin dar deja cand mentionezi timpul, cand este un \"countdown\" apare criza, criza de timp. Te intrebi: \"ai timp sa faci...?\" Apoi uitam de timp, fiindca scamatorul intra in ludic, nu ne mai uitam la ceas ci cascam gura la albastru, mai zambim ne mai soptim unul celuilalt: \"in fata acesta exista atata inocenta, inocenta copilariei...\"
Strofa a doua este o negatie continua.
sar direct la sfarsitul acestei poezii, de fapt nu este direct deja am vorbit prea mult...
un sfarsit trist, ne face sa ne amintim ca magicianul zambeste dar sufletul lui ramane trist. oricum mai stim si ca poezia adevarata niciodata nu s-a nascut din prea multa implinire.
hai sa revenim cu picioraele pe pamant: \"dacă nu ai fi fost umbră
și crepuscul...\".
5 minute si atat, am plecat
nice guitar solo...
cu drag,
Costin T.

cum inteleg eu acest minunat sonet:
este vorba despre cautarea sinelui, despre drumul accidentat(poate e putin spus accidentat) al acestei cautari. este o zbatere intensa a omului care simte pacatul si sufera pentru savarsirea lui, ca in final sa simta ca zbaterea si toata trairea zbuciumata sunt defapt solutiile. Poetul ne dezvaluieste inca de la inceput ca stie acest secret dar ii este foarte greu sa se inhame la acest drum. este aproape daca nu ma insel, chiar un fel de drum catre Golgota, un fel de poarta-ti crucea spre mantuire. dilema este daca suntem pregatiti sa luam decizia aceasta printre atatea ispite, atunci cand este atat de usor sa alegem \"sa traim clipa\"(cum ni se spune peste tot, imi amintesc de Pro TV acum... ok) Forma sonetului este impecabila, nici nu stiu daca mai era nevoie sa adaug asta, dar ma minunez de fiecare data cand citesc un nou text- A.Munteanu. Mesajul este unul profund si se transmite cu usurinta tocmai din cauza aceasta: un text cu o forma sclipitoare, cu un continut de forta.
Ma bucur fiindca ati ales drumul anevoios, drumul care-i place lui Dumnezeu. este un sonet nascut din suferinta, dileme, zbateri si biruinta. Ce poate fi mai frumos decat acesta?
cu respect, Costin T.

un poem minunat, care transmite dragoste in forta o poezie intreaga cum imi place mie sa numesc poezia pe care de la inceput pana la sfarsit o citesti, nu ai timp sa te mai uiti pe geam sau... ca ti se arde ceva pe foc... ai scris un text care m+a impresionat.
felicitari
drag
Costin

\"Copilă legănând o sirenă în suflet
Încercând să adoarmă clipe pământii.\" frumos sfarsit,mi-a placut,felicitari!

Prima secventa este momentul intamplarii, al dragostei la prima vedere, aceea scanteie care te strafulgera, care este minunata. Ce este mai frumos in viata aceasta decat sa iubesti, sa il iubesti chiar si pe \"mine\"?
N-o sa ma leg de forma poeziei fiindca profunzimea acestui text, mesajul, puterea de a te \'arunca acolo\' cu tine in fata vitrinei(eu am trecut azi de vreo cateva ori prin fata oglinzii sa vad... mi se intampla si mie sau nu?) nimicesc carentele de forma, care atat de putin conteaza... Ma gandeam in ultimul timp ca uneori pentru a salva forma distrugem esenta poeziei. Deci sunt adeptul unei forme nefericite dar cu mesaj \"ucigator\".
\"galben pai\" imi da asa o senzatie de nebunie a trecutului, de \"betie dionisiaca\", catalogandu-te deja ca facand parte din tagma \"dionisiacilor\".(cei care posed instinctul intelegerii si intuirii,cei care stapanesc la perfectie arta comunicarii...) Acest tablou: tu si cu \"mine\" privindu-va in ochi unul pe celalalt este incantator si plin de culoare vie. Subiectul nu este chiar atat de nou, totusi la tine asa pare din cauza firescului, un firesc profund.
\"o dragoste imposibila\" adica te referi la \"neimplinita\", nu vreau sa cred altceva... fiindca acest sentiment iti va ramane etern in suflet. Poti sa uiti acei ochi din vitrina? Nu, uite poezia aceasta este un motiv destul de puternic sa cred cu tarie asta. Pe la tine prin fata casei trece \"Daimonul\" aproape in fiecare zi, ori cand il chemi, Daimonul scrisului. iti spuneam intr-o zi ca \"sper sa nu am dezamagesti\". Bineinteles ca glumeam, stiam ca faci literatura. Ma bucur ca nu ti-a dat nimeni stea pana la mine. Vreau sa ma simt bine si sa fac eu asta fiindca meriti mult mai mult decat un semn.
Nostalgia este un segment al tristetii dar ofera amintiri placute. E clar, vremurile nu se vor mai intoarce dar ramane sa ne gasim sa savuram trecutul, sa traim prezentul cum trebuie mai bine, si sa nu ne gandim la viitor. Face rau...
Nice to see ya!

sunt mult mai linstit dupa acest vers inspirat.de fapt,poemul da tonul la o liniste interioara. felicitari!
oh carmen,repede tu,inaintea mea... :)

esti prea mic pentru o lupta atat de mare. Ia-ti creioanele colorate si du-te acasa! Nietzsche, a fost un nihilist bezmetic caruia ii mergea mintea nu zic nu. Totusi aceasta poezie exprima cuvantul Domnului in totala contradictie cu acesta, cu yingurile si cu yangurile tale. daca esti ateu de fruntea otravurilor iti propun sa-ti faci un club al satanistilor, acolo vei avea succes cu siguranta. \"Apa de ploaie\" iti sare tie printre buze cand te dai ce nu esti. te rog sa nu mai faci referiri la persoana mea. Stii de ce? Am mai spus-o: esti prea marunt pentru un razboi atat de mare. Tu n-o sa poti scrie asa niciodata, de-aici si proverbul cu strugurii si cu acreala.

\"pe care alegem să o expunem public sau privat?\", scoate asta! distruge frumusete de poezie. \"public si privat\" n-au ce cauta aici. in rest numai de bine
pe curand

nu sunt femeie. dar spun din nou: scrii bine. sunt impresionat de fiecare text pe care-l scrii. am trecut.
pe curand,

Cum mă așteptam, Paul Bogdan scrie din nou o poezie cu înțelesuri profunde și optimiste. O scriere adâncă. Viața și dragostea ca un perpetuum mobile, o renaștere continua, idee care te face să nu-ți fie teamă de sfârșit, de nici un fel de sfârșit. Dacă nu cumva încerci să ne vinzi \"droguri literare\", atunci este bine din toate punctele de vedere deși mă tem că... Am fost curajos și l-am administrat pe cale \"lecturală\", mă simt bine. Ce găsesc foarte inspirat aici este modul în care împletești dragostea, iubirea cu viața. Nu este un fapt senzațional, ci foarte rar întâlnit fiindca poetul abordează fățiș din ce în ce mai rar aceste două teme în același text. Nu vreau să mă mai întind aici precum un zgârci să spun care este motivul, bla bla... Se știe deja... profundul este confundat cu scobitul între măsele în postmodernism. Ok.
Nu mi-e teama să evidențiez acest text, care fără îndoială este de excepție.
Nu mi-e teamă să spun că poezia așa se scrie, precum aceasta de mai sus, incitând cititorul, făcându-l să-și pună întrebări, administrându-i o doză de optimism ori pesimism... \"oferindu-i\" stări.
Nu mi-e teamă de nimic, decat de Domnul.
pe curând,

poti sa fii un pic mai clara? ce-are mai intai raspunsul: degete ori copite? in rest, ce sa spun... superb...

Fara indoiala ai talentul poetic de a starni senzatia, de a transpune in ganduri senzatia prin vers. Primele doua strofe m-au fermecat. Ele construiesc o scena de film bun, un film al vietii garnisit cu o dragoste neimplinita.
\"alta singuratate de om\", pe-aceasta n-am mai gasit-o nicaieri pana acum... dar nu asta e important, ci faptul ca \"pus\" exact acolo, acel vers m-a facut sa ma cutremur de emotie.
ultima strofa contine elemente personale, ori eu asa o vad... nu vad nimic rau in asta, ci numai durere...
intr-adevar, cum spune Liviu, comentariile nu fac un poem bun, ci il duc in \"fierbinti\". Nu tot ce este in \"fierbinti\" este bun...
pe curand,