Știința ignoranței

in lumea-n care mergem pe șenile
si omul mic se crede mare
ajungi sa plangi ca iei pastile
atunci cand adevarul doare

Eu iau pastile când mă doare capul
De adevăr mai nimeni n-a murit
Și chiar minciuna, de o cari cu sacul
Pe nimeni pân-acum n-a obosit

*in lumea care....

se pare ca nu mai vad bine, o sa ma duc la doctor

Nicule, despre pastile,
(Tu aici le-ai inventat)
Dacă ai niscaiva pile
Tu pe doctor l-ai fentat!

Nimicul, domnilor, e un subiect a carui vastitate ma inspaimanta. Pana acum nimeni nu i-a dat de cap.

Așa e Sandra, când nimicu-i tot
Și totul, evident, este nimic.
Poți fi balenă, poate cașalot,
Sau orice peștișor oricât de mic...

Tot ce știu, este că nu știu nimic, parcă așa spunea un om învățat, conștient de ceea ce reprezintă în lumea asta mare și de ceea ce nu poate asimila ca și cunoaștere în timpul terestru ce i-a fost dat!
Mi-au plăcut imaginile pe care le creezi, parcă văd lumea mergând ca pe roate, fără cusur și cu o indiferență inconștientă față de tot ce reprezintă un atom mic - omul acela mare care este doar un pitic...
Este adevărat că pe drumul cunoașterii realizezi că este aproape imposibil să ajungi la capăt, dar ce călătorie frumoasă și doar datorită ei ne deșăvârșim ca oameni și devenim \"omul mare\" ce PARE doar un pitic!