Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mar Adentro

2 min lectură·
Mediu
i
mai am cinci minute să scriu despre orice ar fi în semidreapta spre tine
fără o replică a țărmului fără scuzele noastre de toate nopțile
fiecare al treilea este al meu sari zice mama și ne prindem de mână din nou
ca pe vremurile cu biscuiți și mere în buzunare
știi valurile se scurg și acum pe acolo pe unde s-au dus toți anii aceia
azi însă am voie să îmi scriu cu albastru pe coapse
am să îți spun iubitul meu are sângele meu
și norii și mereu al șaptelea cer
you find it difficult to talk about your feelings no
taie și dubla asta cu nenumitele sentimente
și taie-mi părul adânc
și încă
ii
nu cred nu mar adentro nu mâine în venerații albastre
nu stau în genunchi atunci când mă rog nu
mă rog e un fel de uitare într-o ischemie a cuvintelor
scurgerea lui o prin degetele care scriu ultimul poem despre tine
ca despre o alungire a marginilor
până la y
iii
prelungirile verii
amoebe în lentila violet
a sprâncenelor tale
ridicate
a umbră
iv
există o îngrămădire de pași din care trebuie să aleg există
alegeri din care trebuie să aleg și există probabil
un driver care face automat toate acestea
v
mi-e pielea udă îmi curg toate ploile sânul absinth
întinde mâinile tale despică apa și
dacă îți rămân alge pe degete să știi că am fost în brazilian rain forest
din diminețile noastre transparente vom mușca
un nisip cenușiu în marea în care te-aș fi spălat pe spate
dacă nu ai fi fost umbră
și crepuscul
075932
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
265
Citire
2 min
Versuri
38
Actualizat

Cum sa citezi

Alina Manole. “Mar Adentro.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-manole/poezie/135335/mar-adentro

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
mi-a placut mult de tot strofa iv.
mi-au placut toate strofele, dar imi e lene sa comentez - la ora aceasta matinala, a mea, de trezire - de ce ar merita o stea de atentie. (ce bine e sa fii editor, apropo: afisezi textul la \"recomandate\" si nu mai oferi explicatii! :D).
ce inspirata ai fost nopatea trecuta, ce inspirata! de mult nu m-a impresionat chiar atat de mult o poezie de a ta! (vezi doar daca merita sa lasi \"albastru\" si pe \"coapse\", si determinand \"veneratiile\").
aproape ca te invidiez pentru scena erotica din ultima strofa :D, ceva ce eu nu m-as incumeta sa \"pictez\", cred insa ca e o reusita artistica...
p.s. \"taie și dubla asta cu nenumitele sentimente
și taie-mi părul adânc\" - Jeanne d\'Arc pe un platou de filmare? sau ai ceva cu mine? :D
0
@preoteasa-marinelaPM
Preoteasa Marinela
Alina, ai versuri inedite, care te impun, cum ar fi:
\"mai am cinci minute să scriu despre orice ar fi în semidreapta spre tine\"
\"azi însă am voie să îmi scriu cu albastru pe coapse
\"
\"și taie-mi părul adânc \"
\"...e un fel de uitare într-o ischemie a cuvintelor
\"
\"ca despre o alungire a marginilor
până la y\"
\"există o îngrămădire de pași din care trebuie să aleg există
alegeri din care trebuie să aleg și există probabil
un driver care face automat toate acestea\"
\"dacă îți rămân alge pe degete să știi că am fost în brazilian rain forest
din diminețile noastre transparente vom mușca\"
foarte multe lucruri interesante, dar prezentând regizoral, în planuri, ideile, cred că se diluează emoția artistică, ai aici material pentru mai multe poeme!
Mi+a placut ce am citit aici, dar știi că se zice că tot românul s-a nascut poet și în acest context vreau să adaug o expresie a iubirii între matematicieni:

Te-am chemat iubite, la intersectia dintre abscise,
când ceasul din parc, inimitabil, va batea ora zero,
Ox și Oy terorizau prin cuvinte ischemice și precise
ca niște semidrepte închise, în iubirea lor, ca un O,
foarte rotund și foarte interminabil, repetitv,
aruncat pe fereastra singuratății ca un obiectv
comun, ipocrit, foarte egoist, ca un modern prezervativ
recunoscut la nivel mondial doar ca un obiect subiectiv!
Căldura serilor de vară numără secundele dilatat
se creează diferențe de fus orar, ei se întâlnesc
foarte matemnatic și foarte eronat, ei se iubesc
ca în o mie și una de nopți, glaciar, euforic,
mereu se iubesc după abecedarul lor electronic!
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Silvia, mă voi gândi la ce ai scris mai sus și voi reconsidera textul. Poate că e cam prea mult albastru sau așa pare. Fiecare fragment este (sau am încercat să fie) o continuare a precedentului. Desigur că nu am nimic cu tine :).

Marinela, într-adevăr, ar putea fi o axă acolo, un axis mundi în care începuturile se diluează. Frumos poem ai scris. Și mie îmi place matematica, poate pentru că nu am înțeles-o pe deplin niciodată.

Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, aici.
0
@florin-bratu-0011716FB
florin bratu
nu se poate face abstractie ca poezia poarta titlul unui film, care, destul de recent, impune un anumit punct de plecare de care nu se poate face abstractie (marea e albastra, e mare si implicit apare mult albastru pe aici, iar pe coapse acolo sade bine cred). lasand semnul acesta aici voi mai spune doar ca, via nu stiu ce sinestezie, felul lui a fi la amenobar, perceput extrem de personal, a devenit cateva strofe foarte frumoase, inclinatiile mele adresandu/se in special primei si ultimei strofe.
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Așa cum am perceput eu ideea filmului (și cum a crescut ea în mine), nu ca pe o dramă majoră, ci ca pe structura unei vieți întregi trăite în interiorul personajului. Dar ce e realitatea fiecăruia dacă nu un mare adânc înlăuntru? La fel poetul, nu are nevoie decât de acel adânc pentru a-și crește sentimentele, culorile, viața, acel acolo unde se văd mereu rădăcinile poemelor, ca niște alge pe degete.

Îți mulțumesc pentru cuvintele tale.
0
@xxx-0011057X
Distincție acordată
xxx
nu, nici vorba de sinestezie, eu aici percep ludicul la el acasa. un ludic care impune, nu versul impune ci ludicul si starea care se face inteleasa exceptional de bine, care se transmite cu usurinta. de altfel am mai spus-o este unul din atuurile almei: luciditatea ascunsa in spatele versurilor. Pe ea, dupa ce citesc acest text, o mai compar cu un scamator care se uita in ochii tai si scoate tot felul de obiecte dintr-o palarie mica. In acest text toate apar in jurul albastrului.(culoarea mea preferata sic!) Imagistica reusita de asemenea... Poezia incepe cu un vers care imi sugereaza sa ma grabesc, asta este perceptia mea. \"Mai am 5 minute...\", nu e chiar putin dar deja cand mentionezi timpul, cand este un \"countdown\" apare criza, criza de timp. Te intrebi: \"ai timp sa faci...?\" Apoi uitam de timp, fiindca scamatorul intra in ludic, nu ne mai uitam la ceas ci cascam gura la albastru, mai zambim ne mai soptim unul celuilalt: \"in fata acesta exista atata inocenta, inocenta copilariei...\"
Strofa a doua este o negatie continua.
sar direct la sfarsitul acestei poezii, de fapt nu este direct deja am vorbit prea mult...
un sfarsit trist, ne face sa ne amintim ca magicianul zambeste dar sufletul lui ramane trist. oricum mai stim si ca poezia adevarata niciodata nu s-a nascut din prea multa implinire.
hai sa revenim cu picioraele pe pamant: \"dacă nu ai fi fost umbră
și crepuscul...\".
5 minute si atat, am plecat
nice guitar solo...
cu drag,
Costin T.
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Într-adevăr, e ludic, e mișcare, sunt secvențe una în alta, fracțiuni de gânduri, legate între ele, am încercat un fel de brainstorming: ce îmi imaginez pornind de la ultimele versuri din fragmentul anterior, într-un alt stil, alt ritm al versului. Aici este ludicul pe care tu l-ai surprins, un monolog al propriilor mele ființări.
Iar textul se poate continua ore întregi, eu am scris doar 5 minute.
0