xiu

anotimp cu iluzii de veșnicie , vise mărețe clădite pe o realitate plată și dezgustătoare ani cu pretenții , ambiții , capricii ... versuri de minulescu transcrise cu grijă , debuturi literare

Acum, cind ultimile sperante, nostalgii si regrete se risipesc fulgerator de repede in neantul amurgului , eu , cu gindul sfirtecat in mii de segmente , incerc sa-mi sculptez sufletul

12.09.07 Acum ,aflîndu-mă în febra pregătirii pentru ultimul an de liceu , voi încerca totuşi să culeg din paginile vacanței ce-a trecut cele mai memorabile

La răscrucea dintre noapte și zi , la contopirea firească dintre fibrele de întuneric și primii licări sfioși de lumină , te așteaptă , în toată splendoarea ei matinală , marea...Pășim cu oarecare

Pricep a timpului chemare Din colbul transparent al vremii , Si cu tocita sa suflare Ma macina cu al sau vierme . Pricep cum viata mi-e furata De iluzii fara de noroc Sau , poate ,

Acopera-mi fruntea ingindurata cu nelinistea unui amurg insingerat si-atunci lumina din ochii mei va picura rasfirat pe pleoapele tale obosite de-atita asteptare . Acopera-mi miinile

Timbrul ei il mai aud si azi batind cu tensiune in timpanele vremii. Este ceva specific , as spune ca e ceva melodios, dar nu , am simtit ceva nedeslusit .Poate sa fi fost o melodie , insa a

Praf de pusca impregnat cu singe de erou fals . Sate inchegate in lupte vesnice . Lumicufundate in abisuri ... Ceata neagra plutind peste cugete infanrile . Vise copilaresti infundate in tevi

Sub cerul Moldovei mărețe Sоnt case frumoase de lut , Sоnt lanuri оntinse cu grоne Și oameni iubiți de trecut . Sunt lacuri cu lacrimi de sоnge Vărsate aici de

Tema timpului care macină lumea se regăsește în majoritatea operelor literare , ca expresie a atitudinii omului față de condiția apăsătoare și telurică de muritor . În viziunea eminesciană ,

„ Viețuind în comun , trebuie să ții seama si de celelalte vieti \" Montaigne

Ploaia este lacrima lui Dumnezeu venita pe pamint intru mintuire . Atingind-o , simtim mana cereasca , puterea si capriciile norilor .Ne place sa fim purtati prin viltoarea ei , sa fim atinsi de

Dorul este un organ de cunoastere a nfinitului. LUCIAN BLAGA Dorul , ca stare de spirit , dar si ca element ancestral , e pecetuit adinc

,, Noi sîntem oamenii acestui pămînt ! Noi am prins rădăcini aici , ca și codrii străvechi , noi ne-am înfrățit cu pămîntul .Ne-au bătut furtunile , dar am stat pe loc , ca să ne vină ceasul

Pretindem ca traim intr-o societate democratica .Acest “adevar “ ne este implantat zilnic direct in vene , cu mari doze de sperante , vise neimpartasite si promisiuni desarte .Iar noi , fiind

Anii au tabarit in pletele carunte ale batrinului , i-au zbircit obrajii sargi de atita vreme .Dupa atita trai , purta acum cu atita smerenie in spatele-I girbovit povara celor peste optzeci de ani

A nins cu flori de soare peste crestetul pamintului trudit de capriciile ploilor , peste crestetul pruncilor nebotezati inca , si-n iarna din pletele batrinilor . Primavara , preludiu

Sa iubim poetul , precum isi iubeste si el pamintu-ndurerat de la poalele cerului . Sa-i mingiiem numele , precum a mingiiat si el bucuriile vitregite la aceasta raspintie de veacuri

Sezonul estival în plină desfășurare . Zile aride de vară . Înăbușeală , toropeală , inerție , lîncezelă ...Și , pe cît de straniu nu s-ar părea , dar această stare de zăbușeală nu se răsfrînge

Am cersit din vazduh un crimpei de noapte si l-am invesnicit intr-un buzunar de-al meu . A prins radacini acolo si si-a sapat galerii adinci . Incurajata de vanitate si-a ridicat pereti ,

Greierasu ,- n prag de iarna , Tremura ca varga -n cort : - Ma las naibii de tigara , Ca-s flamind si-aproape ... mort .

Atomul desprins de la nucleul embrionului somnambul si-a lasat electronii pe pinza cerului de dragul libertatii . Si-a risipit onoarea in cele patru colturi ale lumii , si-a rupt din pana

Alerg...alerg prin tacerea zguduitoare a noptilor sihastre de vara .Intunericul ma ingrozeste , minia ma domina . Strig , alerg , pling ... Chiar si cel mai imperceptibil zgomot ma face sa