anotimp cu iluzii de veșnicie , vise mărețe clădite pe o realitate plată
și dezgustătoare
ani cu pretenții , ambiții , capricii ...
versuri de minulescu transcrise cu grijă , debuturi literare
Acum,
cind ultimile sperante,
nostalgii si regrete
se risipesc
fulgerator de repede
in neantul
amurgului ,
eu ,
cu gindul sfirtecat
in mii de segmente ,
incerc sa-mi
sculptez sufletul
12.09.07
Acum ,aflîndu-mă în febra pregătirii pentru ultimul an de liceu , voi încerca totuşi să culeg din paginile vacanței ce-a trecut cele mai memorabile
La răscrucea dintre noapte și zi , la contopirea firească dintre fibrele de întuneric și primii licări sfioși de lumină , te așteaptă , în toată splendoarea ei matinală , marea...Pășim cu oarecare
Pricep a timpului chemare
Din colbul transparent al vremii ,
Si cu tocita sa suflare
Ma macina cu al sau vierme .
Pricep cum viata mi-e furata
De iluzii fara de noroc
Sau , poate ,
Acopera-mi
fruntea ingindurata
cu nelinistea unui amurg
insingerat si-atunci
lumina din ochii mei
va picura rasfirat
pe pleoapele tale
obosite de-atita
asteptare .
Acopera-mi
miinile
Timbrul ei il mai aud si azi batind cu tensiune in timpanele vremii. Este ceva specific , as spune ca e ceva melodios, dar nu , am simtit ceva nedeslusit .Poate sa fi fost o melodie , insa a
Praf de pusca impregnat
cu singe de erou fals .
Sate inchegate in lupte vesnice .
Lumicufundate in abisuri ...
Ceata neagra plutind peste
cugete infanrile .
Vise copilaresti infundate
in tevi
Sub cerul Moldovei mărețe
Sоnt case frumoase de lut ,
Sоnt lanuri оntinse cu grоne
Și oameni iubiți de trecut .
Sunt lacuri cu lacrimi de sоnge
Vărsate aici de
Tema timpului care macină lumea se regăsește în majoritatea operelor literare , ca expresie a atitudinii omului față de condiția apăsătoare și telurică de muritor . În viziunea eminesciană ,
Ploaia este lacrima lui Dumnezeu venita pe pamint intru mintuire . Atingind-o , simtim mana cereasca , puterea si capriciile norilor .Ne place sa fim purtati prin viltoarea ei , sa fim atinsi de
,, Noi sîntem oamenii acestui pămînt ! Noi am prins rădăcini aici , ca și codrii străvechi , noi ne-am înfrățit cu pămîntul .Ne-au bătut furtunile , dar am stat pe loc , ca să ne vină ceasul
Pretindem ca traim intr-o societate democratica .Acest “adevar “ ne este implantat zilnic direct in vene , cu mari doze de sperante , vise neimpartasite si promisiuni desarte .Iar noi , fiind
Anii au tabarit in pletele carunte ale batrinului , i-au zbircit obrajii sargi de atita vreme .Dupa atita trai , purta acum cu atita smerenie in spatele-I girbovit povara celor peste optzeci de ani
A nins cu flori de soare
peste crestetul pamintului
trudit de capriciile
ploilor ,
peste crestetul
pruncilor nebotezati
inca ,
si-n iarna
din pletele batrinilor .
Primavara ,
preludiu
Sa iubim poetul ,
precum isi iubeste si el
pamintu-ndurerat de la
poalele cerului .
Sa-i mingiiem numele ,
precum a mingiiat si el bucuriile
vitregite la aceasta raspintie
de veacuri
Îmi fierbe sufletul ,
ca varul nestins
încins
într-un cazan mare de ciară .
Cu fiece boare
de vînt
devine tot mai greoi ,
de parcă ar duce în cîrcă
toate păcatele
omenirii .
În
Sezonul estival în plină desfășurare . Zile aride de vară . Înăbușeală , toropeală , inerție , lîncezelă ...Și , pe cît de straniu nu s-ar părea , dar această stare de zăbușeală nu se răsfrînge
Am cersit din vazduh
un crimpei de noapte
si l-am invesnicit
intr-un buzunar de-al meu .
A prins radacini acolo
si si-a sapat galerii adinci .
Incurajata de vanitate
si-a ridicat pereti ,
Atomul
desprins de la nucleul
embrionului somnambul
si-a lasat electronii
pe pinza cerului de dragul
libertatii .
Si-a risipit onoarea in cele patru
colturi ale lumii ,
si-a rupt din pana
Alerg...alerg prin tacerea zguduitoare a noptilor sihastre de vara .Intunericul ma ingrozeste , minia ma domina .
Strig , alerg , pling ...
Chiar si cel mai imperceptibil zgomot ma face sa