Poezie
Moldovei...
1 min lectură·
Mediu
Sub cerul Moldovei mărețe
Sоnt case frumoase de lut ,
Sоnt lanuri оntinse cu grоne
Și oameni iubiți de trecut .
Sunt lacuri cu lacrimi de sоnge
Vărsate aici de strămoși ,
Ogrăzi cu bunei și bunele
Ce-și deapănă viața voioși .
Pe țărna Moldovei uitate
Sоnt cоmpuri și iarbă cu flori
Sоnt lacrimi de mamă vărsate
Sub lună , sub stele și-n zori .
Sоnt oameni cu sufletul mare
Și-o dragoste mare de țară ,
Sоnt fii și fiice istețe ,
Sоnt zile trudite de vară .
Pe dragul meleag al Moldovei
Noi creștem , visăm și iubim ,
Ne ducem destinul cu toții
Pe vechiul nostru tărвm .
Moldova mi-e patria-mamă ,
E stвlpul casei de lut ,
E zbuciumul inimii mele
E cuibul оn care-am crescut !
0023544
0