xa

Si mie imi place mult poezia ta!
Citind-o am simtit iar atmosfera dulce a Ajunului de Craciun descrisa intr-o armonie personala, intima, ninsa cu imagini calde asemeni bradului tau impodobit cu \"paseri de sticlă\" ce \"făceau uța\".
Si cat farmec copilasesc are asteptarea \"mosului cel rosu\", a \"sireacu\"lui (termen popular vechi) despre care, daca ai fi spus ca vine: \"cu inghetata-n gene\" si nu: \"cu inghetate gene\", ai fi daruit iar un plus de inocenta printr-o metafora noua.
\"Și a ascuns sub crengi, storcându-și sacul,
Ție un zbor iar mie dor de pene.\":
wow! Aici ai ticluit o intregire absolut perfecta intre dorintele a doua suflete pereche care nu vor putea fi despartite vreodata: penele si zborul lor, imagine unitara foarte inspirata!
In a 3-a strofa generalizezi mirajul Craciunului ce
\"se-ntindea pe ceruri multe,
Ca susținut de reci coloane
Deasupra cărora tu fâlfâiai volute.\" si continui sa adaugi inca o podoaba stilistica siblolizata de coloanele sustinatoare ale unui cer peste care iubita ta falfaie spirale. Ingenios, frumos !!!
Apoi inchei cu asteptarea deliberata a primavarii(\"pana-n prier\": termen vechi simbolizand luna Aprilie), cand in sfarsit o sa-ti \"cadă neaua de pe glezne\", pentru a implini tandru o iubire curata.
Totul este realizat cu personalitate, mult control si sensibilitate.
Ti-as fi agatat de brad inca o steluta, daca as fi avut-o. Felicitari sincere!

Ma mira faptul ca textul acesta n-a fost instelat fiind unul excellent.
Anca spune lucruri absolut noi, pe care nimeni nu le-ar fi intuit vreodata si o face intr-un mod foarte original.
Numai ochii care vad clar acest lucru pot sa aprecieze ce s-a pierdut.
Aici arta cuvantului e exprimata intr-un exquisit poetic de inestimabila valoare.

Ce-ai scris e ca-n sufletul meu: simtire si poezie, potop de poezie... Doua din imaginile semanate pe text mi se par pe cat de originale, tot pe atat de speciale:
\"dragostea de viață mă condamnă,
să port în plete visul nenuntit.\" si
\"trupul meu de toamnă,
cu nasturi de aramă se încheie.\" Cel putin a doua dintre ele e o bijuterie!

Aici esti parca altfel... Aici poate esti tu insuti, acela din cochilia cea mai intima a secretelor tale.
Se simte ca inca te valureste nostalgia aceleiasi iubiri peste care nu ai potentasa treci, sa depasesti o bariera vechea care nu te mai lasa... liber.
Poemul e sincer, concis, simplu si grav.
Ce insa nu ma prea satisface pe mine parandu-mi-se oarecum banal-melodramatic, un ceva care parca mai fost pomenit pe undeva (poate sub o forma cumva diferita) este finalul acela lasciv-meditativ: \"suntem suflete pierdute/ ca florile-n oceane / de furtuni\", final care pare inca sa astepte un apogeu surpriza - simplu, exploziv si original.
Ai tesut imagini deosebite in trupul acestui text de proza moderna numita \"poezie\" (eu, personal, nu reusesc sa ma impac cu genul aceasta dorindu-se imaculat).
Apreciez mult calitatea metaforelor create si, daca imi dai voie, aleg de aici dupa gustul sufletului meu:
- \"fără tine razele sunt muguri de zăpadă ce-mi zgârie retina/ fața de pernă încă mai păstrează la colț un zâmbet\"
- \"suntem născuți din aceeași țărână/ praf aruncat în ochii/ existenței\"
- \"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori/ te pierd printre ecouri rupte de cadență/ diforme gânduri exorcizând/ tăcerea\" Eu as fi fost tentata sa inchei poemul de fata tocmai cu aceasta din urma imagine plina de substanta.

dudi

Nu-i nimic, ca faptul este deja consumat. Cartea s-a lansat deja si fara agonia vostra, pe care insusi autorul nu si-a dorit-o.
De fapt nu este de mirare ca nu va intereseaza poezia reala, daca pe prima pagina sunt preferate si textele porno langa o multime de alte deliruri asa numite \"poetice\". Nu va obositi sa-mi mai raspundeti, ca nu ma voi mai abate pe la voi!

Constructie simpla si deosebit de maiestrita, scrisa cu inima si gandita aparte cu inteligenta unui erudit in ale scrierii. Inspiratie de exceptie care starneste sentiment si interes, atractie.

Corectez: \"dam lectii de scriere corecta numai dupa ce am invatat noi insine sa o stapanim bine !!!\"

Lost Forever, sustii ca doar doua din cele noua greseli semnalate de mine ar fi corecte. Iata raspunsul meu:
- inlocuirea \"î\" cu \"â\" in interiorul unui cuvant e o regula si nu face exceptie din erori.
- \"acelasi\" trebuie scris in acest fel, si nu \"acelas\", iar daca este nevoie, mai poti invata insuti acest lucru.
- \"iesti\" este o forma straina de gramatica limbii romane, corect fiind \"esti\", pentru ca si cei mai mediocri elevi de clasa a IV-a o stiu deja, nu?
- \"Si rämii tu al meu lider\", aici cuvantul \"ramai\" nu consideri ca ar avea un \"i\" inutil? Priveste-l cu lupa!
Dam lectii de scriere corecta numai dupa ce am noi insine o stapanim bine !!!

Textul de fata l-ai cam trantit in balta si atunci orice plus de critica ar cam fi de prisos...
Dar daca tot indraznim sa facem uz de EPIGRAMA, hai mai intai sa invatam sa scriem corect in limba materna, nu?
1)- \"sa intors\", corect: s-a intors
2)- \"acelas\", corect: acelasi
3)- \"iesti\", corect: esti
4)- \"lasind\", corect: lasand
5)- \"cind in cind\", corect: cand in cand\"
6)- \"rämii\", corect: ramai
7)- \"cit\", corect: cat
8)- \"sa sti\", corect: sa stii
9)- \"stirni\". corect: starni
Cat despre restul, zau ca aici nu mai merita a fi analizat!

\"sa-mi arate cineva unde e poezie in textul de sus\" DoDu
Si de ce crezi ca este nevoie de vreun aratator atata timp cat stii bine unde te afli?
AgoniA c-ar fi poezie, sau poezie-n cerata Agonie?

la comentariul meu \"potop de framantari\" doresc sa corectez o gresala de tastare cerandu-mi scuze!
\"gonind\"

Observ ca unii se manifesta nemultumiti de potopul metaforic pe care amadriada il dezlantuie in poemele ei. Poate ca unii ceva mai eruditi in materie de critica ar avea oarecare dreptate.
Mie insa fiecare poem al amadriadei mi s-a parut o autentica enciclopedie de imagini stilstice puternice, subtile, sugestive si originale, un adevarat torent de inspiratie fata de care majoritatea celor care scriu s-ar arata chiar invidiosi, ei nefiind chiar atat de benific daruiti cu ce poezia are asa pretios si dificil in potentialul inchegarii ei.
E cert ca poezia nu poate exista fara imagine metaforica, altfel - afisandu-se numai ca dezbatere gazetareasca, o simpla conversatie stradala, ori ca un banal chat la cafea.
Daca autoarea si-ar echilibra insa textul devenind ceva mai concisa, mai limpede in redarea esentei tematice, in dirijarea firului rosu ce despleteste mesajul ideii de baza si ar insaila cu grija in trupul textului metaforele cele mai semnificative si sclipitoare, atunci cred ca poezia ei ar deveni real valoroasa.
Numai dintr-un singur text amadriada isi poate goli sacul cu excese metaforice in alcatuirea a zeci de alte poeme noi valorificandu-si pozitiv harul imaginatiei cu care a fost si este inzestarta.

dudi

Eu nu sunt o adepta a versului alb, dar textul tau m-a atras insistent inca din start.
Uite ca nu ma pot abtine sa nu revin fiindca ceea ce vreau sa adaug a fost starnit de necazul pe care l-a pricinuit modernismul caruia tu i te-ai adptat prin nefolosirea semnelor de punctuatie.
Vreau sa stii ca a trebuit sa fac un efort de-a dreptul suparator pentru a intelege exact tot ce ai scris. Mi-am dat seama ca poemul tau trebuie sa emane idei adanci intr-um limbaj metaforic rar intalnit prin subtilitata si bogatia lui si atunci am recitit textul cu maxima atentie, ba am apelat la tentatia de a face un copy-paste ca sa-i introduc eu semnele de punctuatie omise cu desavarsire, asa incat sa pot gusta realitatea celor scrise in text.
Te intreb ce, Doamne iarta-ma, as mai fi putut sa-mi imaginez in plus ori in minus ca cititor langa aceasta metoda samavolnica inventata de cel mai stupid modernism, acela de a suprima semnele de puntuatie, cand insesi imaginile stilistice fantastice furnizate de tine intr-un aval metaforic imperios imi stimuleaza fantezia intr-o dezimvoltura coplesitoare ??? ...
La ce altceva ajuta aceasta metoda noua decat la impiedecarea ingerarii fluente a textului fortand pe cititor sa il parcurga ca pe un labirint cu bajbaiela picioarelor unui betiv? Metoda asta impune un efort pe cat de nedorit, tot pe atat de inutil pentru elucidare si buna intelegere.
Mare pacat de minunatia creatiei tale daruita intr-o astfel de ameteala crancena!...

Cu toata sinceritatea,
dudi

Poem de exceptie scris de un talent autentic aparte!
\"stau la coadă platonic să-mi vină și mie rândul
la poezie așezându-mi pe cap tichia metaforei\"
...si daca randul ti-a venit,
poemul alb l-ai inflorit
nu c-o tichie de splendori,
ci cu potop de framantari
gononind un fluviu metaforic
in matca unui text valoric.
Felicitari din toata inima!

dudi

Imi cer scuze pentru gresala strecurata din graba tastarii si corectez: \"sa fi avut putin\"!

Ai acordat o stea lui Adrian Multeanu si desigur pari a fi norocoasa mergand la sigur alaturi de iscusinta unui geniu consacrat sonetului.
Cat despre intelegerea ta alaturi de sonet, aceasta se dovedeste a fi foarte precara prin ceea ce ai scris mai sus.
Daca ai incercat sa-i dai un raspuns maestrului, macar sa fi avut puti curiozitatea de a studia si intelege cat de cat regula de daltuire a acestui gen fix de poezie.
In ce priveste contentul textului tau, e acolo o intortochiala confuza de idei si metafore fortate care vor sa spuna ceva asemeni limbii ce se zbate disperata intre falcile fortuite ale unui cleste. \"desculți doar îngerii întorși la vatră ne-or limpezi prin aripi gândul:\" : si de ce, ma rog, ingerii dumitale trebuie neaparat sa se intoarca \"desculti\" si sa ne clarifice gandul prin \"aripi\"?
Cele doua tertete sufera deasemeni de o cumplita balbaiala si din tot textul nu ramane mai nimic.
Ce sa mai pomenesc de forma? Cu ea e o totala brambureala de cadente aruncate fara noima.
Sonetul nu este VERS ALB unde nu conteaza CUM scrii!
Uite ce ai creat prin cadentele tale: in prima strofa versurile numara: 11, 10, 11, 10 silabe; in a II-a strofa sunt: 11, 9, 9, 9 silabe; in primul tertet: 11, 9, 11 silabe, iar in al II-lea tertet: 9, 9, 12. Deci, textul tau e doar joaca unui naiv prost initiat in ale genului. Rimele tertetelor alterneaza deasemeni dupa legea ta proprie, si nicidecum dupa aceea a sonetului.. Cam atat.

Poemul de fata atesta gravitate, patrunde adanc si perturba coarda sensibila a unei inimi receptive, promovand ideea cu intensitate crecanda, cu finete de redare in imagini foarte bine intuite.
\"Își plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe șindrilă\" e o inspiratie noua in care tu compari ploaia cu spicele; apoi plansul ei pentru durerea ce si-a colectat-o in sindrila, suna deosebit si place.
\"Se stâng în cercuri de nuntire,
Înlănțuind în jur năvodul,
Firimituri de amăgire...\" Si aici vii cu o imagine care nu poate trece negustata, cand \"firimiturile de amagire\" fac \"cercuri de nuntire/ inlantuind in jur navodul\". E minunat!
\"Se-nclină scara; Cade podul!\" e un vers de mare putere perceptiva care transmite cititorului senzatia de fior a dezastroasei depresii animata de tema.
Cu ultima strofa ai atins maximum de har poetic, ea fiind o reala frasca ce innobileaza intreg contentul: spinarea incovoiata a drumeagului incolacit care-si geme infirmitatea provocata de pasii ce-l strivesc, releva o descriere si picturala, si senzoriala, o gandire adanca derivata din talent.
\"Și vremea îl topește-n vreme...
Și casa-i tot... neterminată.\" Aici primul vers efantastic, e pur si simplu o surpriza care te lasa in \"awe\".
Versul al doi-lea insa ar fi avut efect oarecum dramatic daca n-ai fi folosit de-alungul textului mult prea multe alte repetitii prin care efectul de ansamblu al poemului este afectat negativ.
In strofa a III-a versurile 2,3 si 4 denota ca repetitia ar fi invocata tocmai ca sa sublinieze starea launtrica de turbulenta; e ok! dar... nu e prea mult sa ataci repetitia reflexivului pe aproape tot cuprinsul textului?:
\"Se-nvăluie c-o mantă rece...\", \"Se-ntinde, ca un fir din caier...\", \"Se stâng în cercuri de nuntire...\", \"Se-nclină scara...\". Nu simti ca deranjaza?? Poate schimbi intr-un fel, evitand repetarea de patru ori a formei relexive a verbelor, chiar daca acestea difera prin forma si semnificatie, nu?

Sarbatori fericite!

dudi

eu sa-ti cer, peto? pai nu pot, ca deja ti le-ai acordat insuti...

mai dugestiv si mai la \"obect\", eu as fi spus:
\"versul acela jmecher (cool?)
pe care-l tot porți în buzunar
ca pe o bomboana agricola\"
Altfel TOTUL straluceste de inteligenta radiala si impenetrabila!...

Sunt impresionata deosebit de cat de adanc si \"Total\" ai reusit sa patrunzi si analizezi sensurile primordiale ale adevarului, ale unui adevar care nu e facut, ci e nascut din simplitate si limpezime de cunoastere, de intelegere. Felul in care te adresezi are atata naturalete si putere de influenta tocmai prin claritatea explicativa a convingerilor tale mature si fara echivocuri.
Sunt bucuroasa ca te-am descoperit si promit sa revin fiindca imi place - pur si simplu - cum gandesti. Felicitari!

cu pretuire,
dudi