xa

Si mie imi place mult poezia ta!
Citind-o am simtit iar atmosfera dulce a Ajunului de Craciun descrisa intr-o armonie personala, intima, ninsa cu imagini calde asemeni bradului tau impodobit cu \"paseri de sticlă\" ce \"făceau uța\".
Si cat farmec copilasesc are asteptarea \"mosului cel rosu\", a \"sireacu\"lui (termen popular vechi) despre care, daca ai fi spus ca vine: \"cu inghetata-n gene\" si nu: \"cu inghetate gene\", ai fi daruit iar un plus de inocenta printr-o metafora noua.
\"Și a ascuns sub crengi, storcându-și sacul,
Ție un zbor iar mie dor de pene.\":
wow! Aici ai ticluit o intregire absolut perfecta intre dorintele a doua suflete pereche care nu vor putea fi despartite vreodata: penele si zborul lor, imagine unitara foarte inspirata!
In a 3-a strofa generalizezi mirajul Craciunului ce
\"se-ntindea pe ceruri multe,
Ca susținut de reci coloane
Deasupra cărora tu fâlfâiai volute.\" si continui sa adaugi inca o podoaba stilistica siblolizata de coloanele sustinatoare ale unui cer peste care iubita ta falfaie spirale. Ingenios, frumos !!!
Apoi inchei cu asteptarea deliberata a primavarii(\"pana-n prier\": termen vechi simbolizand luna Aprilie), cand in sfarsit o sa-ti \"cadă neaua de pe glezne\", pentru a implini tandru o iubire curata.
Totul este realizat cu personalitate, mult control si sensibilitate.
Ti-as fi agatat de brad inca o steluta, daca as fi avut-o. Felicitari sincere!

Constructie simpla si deosebit de maiestrita, scrisa cu inima si gandita aparte cu inteligenta unui erudit in ale scrierii. Inspiratie de exceptie care starneste sentiment si interes, atractie.

la comentariul meu \"potop de framantari\" doresc sa corectez o gresala de tastare cerandu-mi scuze!
\"gonind\"

Observ ca unii se manifesta nemultumiti de potopul metaforic pe care amadriada il dezlantuie in poemele ei. Poate ca unii ceva mai eruditi in materie de critica ar avea oarecare dreptate.
Mie insa fiecare poem al amadriadei mi s-a parut o autentica enciclopedie de imagini stilstice puternice, subtile, sugestive si originale, un adevarat torent de inspiratie fata de care majoritatea celor care scriu s-ar arata chiar invidiosi, ei nefiind chiar atat de benific daruiti cu ce poezia are asa pretios si dificil in potentialul inchegarii ei.
E cert ca poezia nu poate exista fara imagine metaforica, altfel - afisandu-se numai ca dezbatere gazetareasca, o simpla conversatie stradala, ori ca un banal chat la cafea.
Daca autoarea si-ar echilibra insa textul devenind ceva mai concisa, mai limpede in redarea esentei tematice, in dirijarea firului rosu ce despleteste mesajul ideii de baza si ar insaila cu grija in trupul textului metaforele cele mai semnificative si sclipitoare, atunci cred ca poezia ei ar deveni real valoroasa.
Numai dintr-un singur text amadriada isi poate goli sacul cu excese metaforice in alcatuirea a zeci de alte poeme noi valorificandu-si pozitiv harul imaginatiei cu care a fost si este inzestarta.

dudi

Eu nu sunt o adepta a versului alb, dar textul tau m-a atras insistent inca din start.
Uite ca nu ma pot abtine sa nu revin fiindca ceea ce vreau sa adaug a fost starnit de necazul pe care l-a pricinuit modernismul caruia tu i te-ai adptat prin nefolosirea semnelor de punctuatie.
Vreau sa stii ca a trebuit sa fac un efort de-a dreptul suparator pentru a intelege exact tot ce ai scris. Mi-am dat seama ca poemul tau trebuie sa emane idei adanci intr-um limbaj metaforic rar intalnit prin subtilitata si bogatia lui si atunci am recitit textul cu maxima atentie, ba am apelat la tentatia de a face un copy-paste ca sa-i introduc eu semnele de punctuatie omise cu desavarsire, asa incat sa pot gusta realitatea celor scrise in text.
Te intreb ce, Doamne iarta-ma, as mai fi putut sa-mi imaginez in plus ori in minus ca cititor langa aceasta metoda samavolnica inventata de cel mai stupid modernism, acela de a suprima semnele de puntuatie, cand insesi imaginile stilistice fantastice furnizate de tine intr-un aval metaforic imperios imi stimuleaza fantezia intr-o dezimvoltura coplesitoare ??? ...
La ce altceva ajuta aceasta metoda noua decat la impiedecarea ingerarii fluente a textului fortand pe cititor sa il parcurga ca pe un labirint cu bajbaiela picioarelor unui betiv? Metoda asta impune un efort pe cat de nedorit, tot pe atat de inutil pentru elucidare si buna intelegere.
Mare pacat de minunatia creatiei tale daruita intr-o astfel de ameteala crancena!...

Cu toata sinceritatea,
dudi

Poem de exceptie scris de un talent autentic aparte!
\"stau la coadă platonic să-mi vină și mie rândul
la poezie așezându-mi pe cap tichia metaforei\"
...si daca randul ti-a venit,
poemul alb l-ai inflorit
nu c-o tichie de splendori,
ci cu potop de framantari
gononind un fluviu metaforic
in matca unui text valoric.
Felicitari din toata inima!

dudi

Poemul de fata atesta gravitate, patrunde adanc si perturba coarda sensibila a unei inimi receptive, promovand ideea cu intensitate crecanda, cu finete de redare in imagini foarte bine intuite.
\"Își plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe șindrilă\" e o inspiratie noua in care tu compari ploaia cu spicele; apoi plansul ei pentru durerea ce si-a colectat-o in sindrila, suna deosebit si place.
\"Se stâng în cercuri de nuntire,
Înlănțuind în jur năvodul,
Firimituri de amăgire...\" Si aici vii cu o imagine care nu poate trece negustata, cand \"firimiturile de amagire\" fac \"cercuri de nuntire/ inlantuind in jur navodul\". E minunat!
\"Se-nclină scara; Cade podul!\" e un vers de mare putere perceptiva care transmite cititorului senzatia de fior a dezastroasei depresii animata de tema.
Cu ultima strofa ai atins maximum de har poetic, ea fiind o reala frasca ce innobileaza intreg contentul: spinarea incovoiata a drumeagului incolacit care-si geme infirmitatea provocata de pasii ce-l strivesc, releva o descriere si picturala, si senzoriala, o gandire adanca derivata din talent.
\"Și vremea îl topește-n vreme...
Și casa-i tot... neterminată.\" Aici primul vers efantastic, e pur si simplu o surpriza care te lasa in \"awe\".
Versul al doi-lea insa ar fi avut efect oarecum dramatic daca n-ai fi folosit de-alungul textului mult prea multe alte repetitii prin care efectul de ansamblu al poemului este afectat negativ.
In strofa a III-a versurile 2,3 si 4 denota ca repetitia ar fi invocata tocmai ca sa sublinieze starea launtrica de turbulenta; e ok! dar... nu e prea mult sa ataci repetitia reflexivului pe aproape tot cuprinsul textului?:
\"Se-nvăluie c-o mantă rece...\", \"Se-ntinde, ca un fir din caier...\", \"Se stâng în cercuri de nuntire...\", \"Se-nclină scara...\". Nu simti ca deranjaza?? Poate schimbi intr-un fel, evitand repetarea de patru ori a formei relexive a verbelor, chiar daca acestea difera prin forma si semnificatie, nu?

Sarbatori fericite!

dudi

eu sa-ti cer, peto? pai nu pot, ca deja ti le-ai acordat insuti...

mai dugestiv si mai la \"obect\", eu as fi spus:
\"versul acela jmecher (cool?)
pe care-l tot porți în buzunar
ca pe o bomboana agricola\"
Altfel TOTUL straluceste de inteligenta radiala si impenetrabila!...

Sunt impresionata deosebit de cat de adanc si \"Total\" ai reusit sa patrunzi si analizezi sensurile primordiale ale adevarului, ale unui adevar care nu e facut, ci e nascut din simplitate si limpezime de cunoastere, de intelegere. Felul in care te adresezi are atata naturalete si putere de influenta tocmai prin claritatea explicativa a convingerilor tale mature si fara echivocuri.
Sunt bucuroasa ca te-am descoperit si promit sa revin fiindca imi place - pur si simplu - cum gandesti. Felicitari!

cu pretuire,
dudi

Tocmai ma gandeam sa-mi iau caruta si sa dispar.
Citind insa semnificatia problemelor bradului tau, iata ca sunt tentata sa mai aman oarecum plecarea..

Aproape toate sonetele tale sunt o incantare, sunt - pur si simplu - de exceptie si le savurez ca pe cea mai speciala delicatese. MI SE LIPESC DE INIMA!

:))imi cer scuze pentru citirea neatenta a cuvantului \"supun\" din ultimului vers al poeziei de fata, restul ramanand insa valabil.

\"Și n-am cum în dorință să-l supun...\" aici va trebui sa modifici, daca vrei sa respecti cadenta; propun \"Și n-am cum în dorință să îl supun...\", desi acest \"Și n-am cum în dorință să îl supun...\" suna cam pueril si banal pentru o incheiere care ar astepta ceva mai special, asa cred eu..
Poezia este reusita vorbind cu vibratie despre sentimente zagazuite interiorizat care parca isi cauta poarta spre evadare din umbra, spre deslusire si liniste, spre impaciurea cu sine insusi. Laudabila inspiratie!
Esti acelasi freamat rational plin de farmec si voluptate tainica pe care l-am intalnit mereu si nu-l voi putea neglija sau uita. Felicitari!

\"urăști irealul poezia și dragostea\" si... se pare ca in acelasi mood te-ai cam aflat si tu cand ai scris acest \"ceva\" ...care se vrea ...poezie?

\"Lăsați-l pe poetul din secolul modern
În vremurile tulburi în care s-a născut
Va fi sigur nebunul ce dă un șah etern,
Pe tabla-n care albul de mult a dispărut.\"
Lory, cred ca aici ca ai cam pus degetul pe rana si ai starnit furia \"nebunului\" care \"s-a si simtit cu musca pe caciula\"...
Poezia insa va mai avea mult de asteptat pana cand \"albul disparut\" va fi sa reinvie \"pe tabla\" ca s-o lumineze iarasi, pana cand aprecierea justa a realelor talente creatoare de poezie si arta sa-si reia locul meritat - cu maturitate si obiectivitate.
Poezia ta Lory, promite sa-si cearna valoarea dincolo de zgura cocolosita azi cu o inconstienta grija de catre sita \"valorilor\" actuale.
Totul va sta in persistenta ta de a scrie tot mai bine si mai mult.
Succes si felicitari sincere, fetito!

dudi

Greu de gasit poezia acestui text narat, fara culoare si fara sens insirand doar vorbe banale lipsite total de orice rezonanta speciala.

Adrian,
poezia de fata este o bijuterie de meditatie foarte profunda, asa cum scrierile tale au aratat-o intotdeauna.
Descopar mereu in tine acelasi ganditor liber care nu-si precupeteste efortul pentru a aseza ADEVARURILE in lumia lor reala, de a le face sa-si rosteasca puterea cu integritate si curaj; esti maestrul care stie sa scotocesca beznele si sa gaseasca, iar apoi sa evalueze LUMINA vietii insesi precum un prometeu in deplinatatea misiunii lui.
Poezia tie iti este menire, implinire si-i datorezi increderea in tine, credinta ta in harul ei!
N-o parasi, ca tu vei suferi, Adrian, iar ea va pierde prin tine un ucenic drag care o slujeste cu cinste si succes!!!
Nu vreau sa fiu superficiala si cred ca e bine sa-ti semnalez prieteneste si ce ar trebui corectat pe aici, asa incat textul de fata sa-si etaleze sensul si forma langa cea mai apropiata treapta de perfectiune posibila.
Iata cum as vedea-o eu:
-inlaturand semnele de punctuatie faci o gresala fiindca permiti o intelegere ingreuiata a textului si diminuezi sensul scontat
-unele rime nu fac deloc casa buna si acest lucru deranjaza.
Eu as propune-o sa sune cam astfel:

e-atâta mâl ascuns în noi, că dacă
aș scotoci în timpul-antipod,
cu fiecare pas tot mai săracă
s-ar face punga dată s-o deznod;

tot mai puțină apă-ar da fântâna,
tăcerea s-ar întinde sideral
si-a toate știutor - strivind lumina
descătușată-n spațiul ancestral;

tot mai puternică ar fi arsura
pe ochii-nchiși făr-ajutor si scut
de frica iernii, ce închide gura
pe șoapta clipei care a trecut

și n-ar rămâne-n mintea, ce refuză
băltite ape - scurgeri de ciubăr,
decât Fântâna Veacului: ecluză
Minciunii travestite-n Adevăr.

Este in exclusivitate numai la latitudinea ta daca vei modifica sau nu poezia de fata. Ea e minunat intuita si realizata maiestrit atacand o tema pe cat de majora, tot pe atat de pretentioasa si cred ca merita sa o revezi!
Iti doresc din suflet succes si ganduri bune!

drag,
dudi

Imi pare rau daca trebuie sa-ti spun sincer ce gandesc, dar poezia aceasta mie mi se pare mai mult puerila decat candida, asa cum o vede Maria, iar ea nu cred ca reprezinta cu adevarat subtilitatea si profunzimea pe care m-am obisnuit sa le intalnesc citindu-te. Si-apoi repetitia acelor termene de comparatie, facute probabil ostentativ, nu stiu cum, insa mie nu-mi sugereaza decat imagini simpliste, banale, lipsite de magic. Singur acel:
\"Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită\" este putin, doar putin mai.. altfel.
Numai bine si pe curand!

Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi, aceasta fiind doar o optiune proprie mie:

\"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colț de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punții
oprea trecerea desculță a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
șerpuia înainte mințindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucișat al păsărilor
tăind aripa uriașă și moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună același vis
ascunși în globul aceleiași secunde,
legați de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
și umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare..\"

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!