Poezie
Când patima-mi subjugă ochi și frunte
Sonet 328
1 min lectură·
Mediu
Când patima-mi subjugă ochi și frunte,
Închid o mierlă, cu mișcări decise,
În cuibul meu ademenit de vise,
Ca să aștern nădejdilor o punte.
Dar pasărea ce glasul și-l tocise
Prin crânguri reci și depărtări cărunte
Tânjește trist la înălțimi de munte,
La curți de nori cu porțile deschise.
O învelesc în clipa-nrourată,
Să înțeleagă cât de mult iubesc
Aripa ei, zvâcnire de săgeată.
Târziu o port prin vămi de arc ceresc.
Clocește-acum, cu pana-i luminată,
Să-mi dăruiască pui de os domnesc.
9 noiembrie 2004
012.909
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când patima-mi subjugă ochi și frunte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/149724/cand-patima-mi-subjuga-ochi-si-frunteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
XXxa✓Aproape toate sonetele tale sunt o incantare, sunt - pur si simplu - de exceptie si le savurez ca pe cea mai speciala delicatese. MI SE LIPESC DE INIMA!
0