Poezie
Bradul cel zvelt s-a înălțat pe stâncă
Sonet 331
1 min lectură·
Mediu
Bradul cel zvelt s-a înălțat pe stâncă,
Frângând tăria ei călită-n vreme.
În jurul crengii roca dură geme
Și bezna văii clipe lungi mănâncă.
Vârful firav un nor dorea să cheme,
Dar vântul smulge liniștea adâncă.
Nu i-a venit sorocul vremii încă
Și-a mai rămas sub cer să-și scrie teme.
O rază s-a desprins, să îl sărute
Pe el, născut sub jilav mușuroi,
Din lut fecund ce-i gata să-l ajute
Să-și suie trupul falnic printre noi.
Caci din pământ se-nalță o virtute
Și tot ce-i bun se naște din noroi.
22 ianuarie 2005
023.616
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Bradul cel zvelt s-a înălțat pe stâncă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/150509/bradul-cel-zvelt-s-a-inaltat-pe-stancaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMRareeori sunt bune amânările. Doar atunci când ai nevoie de încărcarea bateriilor. Dacă s-a produs ceva asemănător, nu e un semn rău.
Pe curând
Pe curând
0
Citind insa semnificatia problemelor bradului tau, iata ca sunt tentata sa mai aman oarecum plecarea..