xa

In strofa a VIII-a scrii:
\"Din fostele-mi conscripții peremtorii...\" ce ai dorit sa spui folosind cuvantul \"peremtorii\", ca eu nu l-am intalnit pana acum?

vezi ca la sfarsitul strofei a II-a ai scris \"a se intregii\", unde un \"i\" prisoseste.

regret, dar nici cu lupa n-am reusit sa disting sensul acelui \"fond\" insinuat. Eu stiu ca axiomele nu trebuiesc demonstrate si nu insist pentruca ar fi absurd sa incerc a te convinge de contrariu; deduc insa ca afirmatiile mele te-au lezat, iar acesta ar fi exact ceea ce nu am dorit sa se intample; eu am dorit doar sa fiu sincera, dar imi cer scuze daca intentia mea a esuat si ..

Opa, iata-ma iar, ca acum am observat inca ceva nepotrivit in:
\"Ca fata ce, livid, roșește,\"
Pai cum vine asta? ori roseste si atunci fata ei se impurpureaza, se coloreaza, ori paleste?
( LIVÍD, -Ã, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus. )
Nimeni nu poate rosi.. livid! Tu ce crezi?

Nu, nu mi se pare ca esti acelasi Chris pe care l-am cunoscut odata si apreciat deosebit..
Poezia aceasta e banala si asemanatoare uneia dintr-un jurnal intim de amintiri adolescentine, un jurnal cu desene pastelate care inca pastreaza intre pagini flori uscate si urme de inocenta puerila.. E o caramea cu lapte de care abia astepti sa te poti dezlipi..
Versificatie fluenta, rime bune, dar nu de exceptie, cadenta corecta care suna prea eminescian si ..cam ATAT..
Unde sunt ideile originale, complexe, metaforele deosebite care abundau poezia lui Fara? ..Eclipsa de inspiratie?

Ultima strofa e formidabila prin sens si sensibilitate. Pe cat de adanca, tot pe ata de socanta vine ideea concluziva consruita de magicul acelui condei care tradeaza o personalitate cu trairi intense si subtile. As spune ca strofa aceasta grandioasa este insasi evocarea unui moment psihologic puternic de auto-confesinune tainica si de aceea eu as fi scris-o folosind cumva altfel semnele de punctuatie. Asa simt eu ca ar fi fost mai potrivit si mai sugestiv:
\"Pe malul veșnic mistuit
De-arsura golului ce-l sapă
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit..\"
Pentru mine esti un fel nou de ..Eminescu, unul diferit si totusi.., totusi ghicesc in scrisul tau, asa cum insusi marele Luceafar spunea, ca-s: \"toate vechi si noua toate...\"

\"Ca o minciună, consolatoare,
Vremea ne ninge, clipa ne doare.\", eu cred ca inainte de cuvantul \"consolatoare\" virgula ar trebui sa lipseasca, cealalta avandu-si rostul de a indica folosirea inversiunii.
Si totusi, ca factor de fond eu ma intreb de ce \"vremea\", care \"ne ninge\", ne imbatraneste oricum cu voia sau fara voia noastra, ar fi \"o minciuna consolatoare\" ???.. Eu NU cred ca ADEVARUL batranetii poate consola pe cineva, ci dimpotriva ar face-o folosind numai o minciuna a reversibilului.. [cel putin asa gandesc eu ca e logic..]
Si tot asa, in cazul cand \"clipa\" ar fi si ea \"o minciuna consolatoare\", atunci unde apare efectul ei consolator? in durere? ..
Sensul acestor doua versuri pare a rasturna realitatea, deci pica.. cam absurd.

\"Mi-s drumurile toate o podvoadă,
O carte răsfoită înapoi,\" , \"podvoada\" termen vechi care imprima textului o nota mai noua, originala si place, iar \"o carte rasfoita inapoi\" atesta foarte sugestiv intentia autorului de a poposi mereu linga amintirile trecutului..
\"Un Zig și-un Zag ce-nnoadă și deznoadă
Neliniștea trăirilor din noi;\" nici nu se putea gasi o imagine mai completa, mai descriptiva a drumurilor ample ale poeziei tale, ale \"nelinistii\" tale!..
Apoi:
Mi-s apele meandre ferecate,
Un dans de umbre făr’ așezământ,
Arpegii, volatile, dispersate
De plămădirea primului cuvânt;\" acolo unde apele tale sunt \"Un dans de umbre făr’ așezământ\" ghicesc undeva si tentatia mea de a ma prinde in hora minunatelor tale umbre neostoite incercand sa desferec indraznetele-ti \"meandre\"; perfecta imagine metaforica!
Totusi la versul: \"Arpegii, volatile, dispersate\" eu gasesc ca amandoua virgulele prisosesc, nu-si au rostul langa sensul optat.
\"Mi-s gândurile scame de urzeală,
Eșafodaje ce se regăsesc
Sub dalta sângerând de osteneală...
Și tot alerg, și nu te mai găsesc.\": deh, nici nu banuiesti ce curioasa as fi sa patrund langa stralucirea tainica a travaliului acelui mestesugar ce se daruie cuvintelor cu atata sarguinta si pasiune neintrecuta.., ca..\" tot alerg, și ..nu te mai găsesc.\"..
Mi-ai umplut sufletul cu frumos lasandu-mi gandul sa zburde liber chair in insasi lumea POEZIEI iubita de mine.. FELICITARI!

Fiecare vers e un plus de vibratie rascolitoare care pastreaza si poarta mesajul incandescent pana la ultimul cuvant al poemului.
Fiecare strofa e o podoaba metaforica neasteptata lasand cititorul cu gura cascata si inima alertata de emotie.
N-are sens sa mai despic firul in patru si sa repet ce au sesizat si altii.
M-au coplesit imaginile si constructia inchegata, adanca, cursiva curgandu-si drumul asemeni unui fluviu viguros stapan pe albia stiuta de demult.
Pentru mine esti nou, sau mai bine zis eu sunt aici atat de noua incat n-am avut pana acum placerea de a te descoperi. Sunt foarte bucuroasa ca intamplarea mi-a oferit azi ocazia sa pot citi pe site si poezii scrise cu esenta si maiestria unui condei cert profesional, de autentic talent.
Sa stii ca nu doresc si nu incerc sa te flatez catusi de putin si te rog mult sa ma crezi!
Iti multumesc deosebit pentru delectare si ..mai vreau!

\"chipul tău efigii săpate, tăcere pe marginea unei fântâni,
monedă de schimb; cu numele sfinților străbat nu se știe
a câta oară pustiul din mine: liniște în calea pelerinilor;
piatra lunii așterne somn la întâmplare: cap sau pajură
după cum ți-e norocul; lanul de orz mototolește câmpul
cu stele strângându-l sub pernă. Glissando Corona Borealis??
Imi ghemuiesc privirea cu fața la tine și genunchii la gură
de teamă că n-o să te mai văd niciodată venind; m-adună
noaptea: ochi de lut în pumn de țărână frământând depărtări\"

\"Copilării strivite de foame și de frig
Și n-am măcar un petec de cer ca să mai strig.\"

\"Trăim pe niște valuri, imense, de gunoi\"

aceste doua imagini mi-au castigat admiratia, cat despre adevarul descris, el pare a fi autentic, dar cui sa-i mai pese azi de realitatea evolutiva a unui rau dominant si aproape ireversibil? Intentia este buna, ramanand insa o simfonie ..neterminata.

Ionut Mustata, iti sugerez o solutie pentru a nu mai pierde comentariile concepute din pricina duratei insuficiente a timpului acordat de site pentru a ti-l posta: scrie-ti comentariul relaxat oricat de lung ar fi el, dar INTOTDEAUNA NU ACCESA butonul TRIMITE fara a face in pealabil un \"copy\" si eventual un \"paste\" al acestuia salvandu-l intr-un \"word pad document\" creat anticipat de tine pe desktop pentru comentariile tale din agonia.
Eu am gasit solutia aceasta si acum nu ma mai necajesc scriind inutil comentarii ratate de site. E o rezolvare!
Toate bune!

Atunci vin si eu, exceptand faptul ca eu nu indraznesc s-o iau, dar regret mult ca nu pot sa dau, nu-ti pot darui pentru poezia de fata decat cateva din stelele cerului senin si cald al verii fara sfarsit din locul unde traiesc, la cele agonice eu neavand nici acces si nici apetit, ca altfel le-as insira aici sus cu toata convingerea.
Si asa cum Rudy a amintit, ma surprinde puterea putinelor cuvinte magice cu care ai \"innodat\" si explodat acel miraj al interiorizarii tale tainice, subtile, al daruirii abile.. Maiestrie aparte! Felicitari!

Uite, uite ca si aici am ramas in awe !..
Si aceast text este o dovada a felului in care stii sa echilibrezi balanta artei de a scrie intre inteligenta si profunzime filozofata pe de o parte si sensibilitate plus rutina de a modela imaginile artistice pe de alta.
Prima si ultima strofa sunt alesele mele. Pe prima o gasesc plastica, descriptiva, fiecare vers vibrand prin metafore bine intuite, barbatesti, in timp ce ultima emana forta care aduna concentric realitatea in punctul cheie concluziv.
De la comentariul cu care m-ai onorat ti se va trage si scaiul din mine care te va citi mereu cu placere si curiozitate. : ))

Vesnica mare intrebare fara raspuns a fiintei umane cuminti contrariata,intrigata de nelegiuirile nelegiuitului care printr-o ignoranta rautate domina, conduce si condamna vieti nevinovate, care diabolic \"va dori să sufle falnic peste/ Cucernicia boabelor ascunse.\"..\"Și stă la pândă-n hăuri neajunse,/ Ca să supună șoimul de pe creste.\" Imagini metaforice bine nuantate!
Apoi, foarte sugestiv si patetic suna indemnul-rugaciune pe care-l adresezi Celui De Sus:
\"Tu faci spre muguri semn să înflorească

Să-l fericești pe cel înlănțuit.
Fă-l mai puternic, ca să nu-l lovească
Urgia celui din pământ ivit.\" si inca apreciez aici ca l-ai identificat pe discipolul raului, al intunericului subteran fara a te cobori in banal pronuntandu-i numele repulsiv. Benific si intelept!
Scurt, concis, expresiv. Imi place.
Ma captiveaza clasicul original al poeziei scrise de tine.
Fiind insami o adepta a \"dulcelui stil clasic\" marturisesc ca si eu, de cate ori incerc sa-l tradez, aproape involuntar si inevitabil ..tot acolo ma regasesc. : ))

Asa Allen:
\"Cu inima stând să-i irumpă
Îi spune soaței ; ești o scumpă!
Dar când o alinta așa
La contul lui, el se gândea.\"

Dac-avea arginti in plete,
aur mult prin buzunare
si otel intre picioare,
star era intre de vedete
si nu trebuia sa-i spuna
cat de \"scumpa\"-i e pe luna..

Eu cred ca si acum tot frumos ai ramas privindu-te in oglinda poeziei pe care o scrii cu iscusinta si talent. Si aici in lumea ta fermecata metaforele
ploua cu betii inocente de stele
alergand pe cer cand printre ele,
cand printre nori \"fără să te împiedici de norii
de după nori\", in timp ce \"cuvintele\" tale
\"abia îmbobocite
nu striveau lumina
când respirau\"
Asa-i putintel mai tarziu: inveti sa infloresti si altfel..
: ))
Bine te-am gasit!

Uite ca se mai abate pe aici si o alta demodata. : ))
Ma gandesc cat de optimistic este faptul ca pana si in afundul intunecat al unei mine ar putea exista o naluca a \"zborului\" care ..\"tresare\", traieste. Frumos intuita imaginea de aici prin contrast.
Si ce benific ar fi fost, Doamne, daca \"Mirarea urmei ce de-un fulg se-anină\" si-ar fi schimbat rolul etern cu \"golul decis\" al \"necuprinsul\"-ui!
Si totusi.. pana si resemnarea in poezia ta spera sa fie de-a pururi macar o mica \"scanteie\" \"zvârlită-n cercul altui timp păzit\", lucru care surade si insenineaza sfarsitul. Imi place!

Minunata ploaie metaforica peste fiecare vers evocand etape de viata, amintiri ce se opresc brusc intr-o mirare care se pare ca refuza sa inteleaga regretul impus de despartire. Trista traire, dar sugestiva si bine redata.
Frumos poem. Felicitari!

dupa cum ii suna vorba
moldovean pare sa fie;
dar ce-ti pasa daca ciorba
umple-o alta farfurie?
zi multam ca atropina
nu ti-a pus gand rau si tie
sa-ti dilate gelatina
pana te-o-ngheta piftie

si-apoi vezi ca matarguna
cat de bella ti s-o pare,
ar putea sa te rapuna
ca raspuns la intrebare..