Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
îți aduci aminte noaptea
când de îngeri ne vorbeam
între două continente
despărțite de un geam
astăzi când zăpada rece
m-a găsit privind în zare
n-am știut răspuns a-i trece
peste vorbele-i bizare
ce-a rămas din cele scrise
în decembrie pe geam
unde sunt acele vise
pentru care-atunci plângeam
ninge viscolit afară
ca-ntr-un basm ce-a fost a trece
eu pe țărmul ce coboară
tu... pe continentul rece
vom lăsa câte-o aripă
ca o lacrimă în seară
ca un albatros ce țipă
într-o rimă dulce-amară
într-un joc, pe care lumea
despre care nu vorbeam
nu-l va ști, citind pe sticlă
asta lucie de geam
doi copii ce-am fost o iarnă
doi bătrâni ce-am fost o zi...
lăsând timpului să cearnă
dintre verbe, \"a iubi\"...
022846
0
doua aripi virtuale pe un suflet cald de-o zi
lasand timpului libertatea cruda sa discearna
cand si cum sa le conjuge verbul rar \"a iubi\"doi ghetari desperecheati ce-au fost o iarna
doua aripi virtuale pe un suflet cald de-o zi
lasand timpului libertatea cruda sa discearna
cand si cum sa le conjuge verbul rar \"a iubi\"