x

liviu, elia, urarile voastre au ajuns la mine calde, aburinde, multumesc.

Ela, ce sa mai zic, am ramas fara grai. Cum de-ai stiut? Iti multumesc mult de tot, poezia este frumoasa si am citit-o cu placere.

Multumesc, multumesc.
Gestul tau e demn de recunostinta si o plecaciune sincera din partea mea.

Uite ca Daniel s-a tinut de cuvant si a scos cartea.
Din partea mea, sincere felicitari! Va fi greu de ajuns, de! serviciul, dar poate spre seara voi trage in piapt aer de Brasov ca n-am mai fost de mult pe acolo.
Lansare reusita si sa ne vedem/auzim cu bine

Va multumesc de trecere, sunt convins ca poezia este perfectibila si nici mie nu-mi place ultimul vers din prima strofa, dar uneori se simte nevoia acelui romantism dulceag care facea poezia odata...
doar asa, din cand in cand

pai pentru putinii aceia, merita, asta e toata explicatia.
si crede-ma ca nu-mi pierd vremea, desi nu am prins radacini aici, dar am cativa cititori fideli foarte inteligenti. eu sunt multumit.
vorba aceea: \"ai nostri sunt mai inteligenti decat ai lor\";)

Desi cred, la o citire mai atenta ca ultima strofa e cam in plus si nu spune nimic, ba chiar incurca (iar \"să începem să respirăm unul/prin altul\" este un pic invechit in sensul \"deja-vu\"), cred ca e unul din textele bune ale tale, ai reusit si sa creezi o carare prin desisul luxuriant al cuvintelor obisnuit la tine, prin care de aceasta data cititorul poate circula mai usor.

Tensiunea poemului are crescendo si culmineaza in doua puncte:
\" desigur tu nu vei mai putea să mă vezi dintr-o parte decât ca o linie
desigur tu nu vei mai putea să mă vezi din față decât ca un zid\" si mai apoi:
\"aerul din aer să dispară[...]ca să te îmbrățișez în sfârșit/până la capăt\" - imi place sa vad in acest vers finalul poeziei.
Cu siguranta o poezie buna cu mentiunea de la inceput.

textul e destul de bun, dar fara \"nesuflete\" care n-are ce cauta si fara \"imbecil\"- e aiurea sa-i zici unui porumbel imbecil, poti cauta alt epitet.
finalul e cam banal si dilueaza prin \"poanta\" o anume gravitate pe care o avea pana atunci poezia.
poti deveni o voce interesanta.

Daca era vorba de un simplu om care isi exprima o parere negandita, dar spusa din inima, se putea pune aceasta problema. Dar domnul Manolescu nu-si poate permite intr-o publicatie ce se vrea cu pretentii sa aiba opinii negandite. Chiar daca vin din inima cum zici, fapt de care ma indoiesc.
Asa ca aleg oricand un \"studiu\" chiar pseudoteologic, dar care macar impune o anumita filosofie cu care poti sau nu sa fii de acord.
Diferenta dintre ele e ca unul e un act de cultura, celalalt un discurs plat si ignorant, ca al unuia de pe strada pus sa-si dea cu parerea. Aleg actul de cultura.

Am citit articolul lui Cristian Badilita din Adevarul Literar si Artistic in care amenda iesirea total neprofesionista (neprofesionala) a domnului Manolescu si mi-am adus aminte de articolul tau pe care l-ai scris inaintea celui din A.L.A.

Pot spune ca d-l Badilita se afla pe aceeasi lungime de unda cu d-l Paul Bogdan pentru ca ambii vorbesc despre ceva ce cunosc foarte bine nu numai in straturile superficiale. In speta, d-l Badilita argumenteaza, cu pregatirea pe care i-am intuit-o din calitatea discursului, de ce iesirea d-lui Manolescu e gratuita si de ce criticul de la R.L. confunda (apeland la o logica stalinista) ritualul sfintirii unei biserici cu emisiunile despre zodiac si vrajitorie.

In caz ca va interesa pe cineva, voi veni cu mai multe exemple. Deocamdata voi reda un fragment din respectivul articol al d-lui Badilita care-i reprezinta punctul de vedere: \"...trebuie sa spunem ca editorialul(al d-lui M.) mi-a produs o mare satisfactie \"intelectuala\": el ar merita inclus intr-o antologie a delirului comic romanesc, preluat de facultatile de teologie din tara si propus ca subiect-pretext la un examen de admitere in seminar\"
Fara comentarii.

evident \"care\" in forma de acum mi se par foarte bune si nu \"pe care\" - oboseala-i de vina.

Vad ca ai modificat acolo \"jocul\", e mult, mult mai bine asa. Tineam sa-ti spun. Si finalul, la fel. Chiar daca probabil e mai simplist in raport cu referintele tale livresti la care tii mai mult decat ar fi cazul.
Exista ceva in strofa a doua...nu stiu ce, o scadere a fortei poemului, recuperata imediat de strofele urmatoare.
Te recunosc cel mai bine in prima si ultima strofa pe care in forma de acum mi se par foarte bune.
In concluzie, un text pe care il recomand si altora si pe care l-as vedea la \"recomandate\"
Noi mai vorbim.

Textul tau m-a dezarmat din start pentru ca m-a facut sa ma gandesc ca-i foarte mult aici de analizat, toata aceasta incursiune a ta in constient-subconstient-inchipuire cu eul ancorat pentru echilibru pe banca din cismigiu.
Textul mi se pare bun, trecand peste \"ca\"-urile repetitiilor din primele fragmente, prin mesajul convingator venit din impresia de sinceritate in sensul autenticitatii trairilor si prin alunecarea fara hopuri de la o imagine la alta stapanind in acelasi timp discursul liric, cenzurandu-i scaparile spre zona de \"pretios\"
Doar pe final mi-am pierdut un pic rabdarea din cauza constantei tensiunii(aceasta linie absolut dreapta a poemului) neexistand practic un climax.

Chiar nu conteaza ca esti de moda veche, ai dreptate in tot, dar absolut tot ce spui, poate chiar tu (sau cine stie cine) vei redefini ideea de poezie prin opera ta.
Iti doresc din suflet sa reusesti.
Mai intai insa, pune mana pe gramatica, adica o lume \"pe care\" si nu \"ce n-o vreau\", trebui cu un i, unei lumi cu un i, si pline(nu si plina) si grija mare la exprimare.
In rest, sa ne citim cu bine.
Cu prietenie,
Robert Mindroiu.

Ma rog, Mackie Knife sau Mack the Knife e acelasi lucru pana la urma, facusem o observatie minora, ideea e ca ne-am indepartat de subiect, era doar perceptia lui bogdan care se pricepe bine la muzica(doar are site).
M-a determinat totusi sa mai ascult unele piese de care uitasem.

parca e Mack the Knife daca mi-aduc aminte bine. Sau ma insel?

Te citesc constant numai ca sa aud din cand in cand ceva de genul: \"cu țâțele ei ca două emisfere cerebrale
sculptate într-un craniu de einstein de însuși michelangelo \",
ceea ce nu mi-e dat sa vad prea des.
Dar nu despre originalitate este vorba, desi e prezenta, ci despre tensiunea constanta a ideilor bine manuite care te fac autentic.
Esti printre putinii care pot face poezie din tot ce ating fara a parea ca se chinuie prea tare.

As avea de discutat la :\"facem dragoste de eclipse pentru a nu distruge lumina\" - frumos, dar parca mi-ai bagat o lingura de miere pe gat, fortat, si mie nu-mi place mierea fara lapte, desi ai niste tate in poem(nu tu)
apoi ultimul vers prea aduce a strigat dintr-o limba moarta, nu stiu daca e intentionat sau nu, iar niste intertextualitati cu colti de argint prind bine.

Pai inspiratie in continuare si mai trec.

P.S. citez aproximativ: desi nu sta intr-o paranteza, decat in bratele mele...pai nu se pupa singularul ala cu pluralul, vezi cum o intorci din condei.

lipsesc doua virgule: dupa \"nu-i vorba\" si dupa \"refrenul\"

Uite ce nu-mi place: mai intai titlul in franceza, imi da impresia de comercial, de \"pus sa se vada\".
Apoi jocul acesta atat de evident, atat de voit, nu-i vorba intotdeauna se prefigura ludicul chiar si sub masca ironiei in alte poeme, dar aici e prea la vedere. De aceea, subiectivitatii mele ii displace refrenul putin schimbat in final(pentru a sugera trecerea timpului-cel psihologic si cel exterior, probabil)

Strofele impare pastreaza stilul tau obisnuit, si mi se par foarte reusite, dar preaiubi, preaumbri, preascurta nu-mi suna bine, fie si in context.
De aceea consider ca e o poezie pretentioasa in sensul ca intentia autorului e lasata sa se vada atat de bine.
In concluzie, o poezie reusita.

Ramane preferata de mine \"marea cu sarea\" unde ai reusit sa ma duci cu zaharelul.

Multumesc pentru comentarii, poeme, citate.
Apreciez ca mi-ati spus ce va place si ce nu va place.

Un text \"curat\" i-as spune, in care limpezimea ideilor discursului insotita de temperarea buna a lirismului duc la intremarea unui poem sigur, convingator.
Iti dai seama de asta citind despre vorbele ca niste sobolani albi de casa sau \"nimic nu-i reversibil. nici măcar
pântecul ei virgin de fată cuminte\".
Nu prea am inteles \"dezesperarea\" asta, fie si ca licenta poetica.
Strofa din final aduce un surplus pe care nu l-as fi dorit sau de care nu as fi avut nevoie
Raman cu impresia unui text foarte bun.