S o n e t 9 4

Introspectie posibilã doar în ascezã? Sau \"promisiunea\" subtilã cã, noi muritorii vom putea asculta, cândva, tãcerea?

Tot binele,
Anda

\"Si noptile s-ar umple
de-un grai neînceput
când as rosti cuvântul
ce-atâta l-am tãcut.\"

E destul de tarziu sa-mi adaug si eu o parere abia la sonetul 94, dar vreau sa remarc asperitatea cuvintelor si rigurozitatea lor care ma duc cu gandul, de cate ori te citesc, la Ion Barbu. De fiecare data discursul se constituie pretentios, iar sentimentul este, in majoritatea cazurilor, cenzurat de rational. Ca sa te caracterizez mai pe scurt, folosesti un sentimentalism intelectualizat.

Dorința de a asculta liniștea acum. Asta mă preocupă. O mărturisire :sunt dintre cei, probabil puțini, care nu se vor plânge niciodată de singurătate.
Mulțumesc de strofă, calchiată pe ideea sonetului.
Pe curând.

Niciodată nu e prera târziu, totdeauna bine primit. Concluzionezi onorant pentru mine și îmi dai rațiunea de a continua.

Culori strunite,vreri ferecate,cuvinte tăcute despre tot
ce-i viu,lumesc,sălbatic...Dar cine o să ne spună despre viață?O lași pe ea însăși s-o facă?

cuvantul, cuvantul.. aceasta sabie cu doua taisuri :)