Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.
Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui
Lenta, descompunerea pierea.
Lenta, descompunerea din cimitire
plangea umil prin ganguri.
Leprosii vii in amintire
si creierul cerea
furnicile adanci din ramuri.
O, cimitirele si
Nu.
Spuse floarea gri,
spuse creionul vechi.
Nu.
Spuse lacul pentru care
am invatat sa inot.
Nu.
Spuse pielea cand am
vrut s-o intep.
Nu.
Spuse balada care am
vrut s-o scriu
Totul era verde si frumos
Apoi a murit ziua...
Tacere...In citadela grea
Soarele apunea trist si pacificat
Spre a nu se mai intoarce
Din nervii plumburii.
Intunericul
She was walking black
on the large road
in the sleepy sun.
Just admiring the
dirt in the sky.
Happenings.
A suicidal king
butterfly landed
on her holly hand.
Just like that.
Simple as
Si ingerul zambea,
incet, ca o apa.
Se intampla in cripta
cu scheleti fumosi, curati.
Zborul fusese lung,
ariple obosite taceau.
In clipa unde cerul vorbi,
ingerul ucise.
În parc, mașina milenară joacă șah,
Copacii grei atârnă și umbresc
Umbrele oamenilor care joacă șah.
În parc, copacii grei te-nnebunesc,
Iar umbrele oamenilor care joacă șah
Umbresc umbrele
Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morți.
În tăcerea
Erau castanii înfloriți, era și mintea ordonată,
Era o primăvară
prea predestinată
unui suflet pur, neliniștit.
Era o lume dureroasă, cu vechi cuvinte și noroi,
Era o primăvară!…
Eram
Singur. E goala cafeneaua.
Printre zabrele intra
lumina-n stropi.
Stelele imi sunt singure,
srii mi s-u racit,
trupul mi-a intrat
intr-o letargie sacra,
nu mai simt frumosul.
Masa neagra pe
Copacii goi și strada goală.
Cădere liberă din cer,
mă-mprăștii pe pământul sfânt.
Tu vii încet și calci pe mine
și cazi jos în genunchi, pe frunze,
te-nchini, lumina o privești pieziș,
săruți
Lumina interioară am desacralizat-o,
Am murdărit cu lut încins și aspru,
Solar, temutelor văi astru,
Și-am aruncat simțirea, iat-o.
Pietrificată existență, sucită letargie!
Zburam prin
Lumina necesară am murdărit-o
și de aici a pornit totul:
membrele îmi alternează,
inima s-a urcat în stomac,
creierul a devenit nul,
plămânul drept mi s-a înjumătățit,
ochii mi-au lărgit
Ploua cu picaturi mari
cat boabele de struguri
printre samburii amari
curge ploaia printre muguri.
Ploua pestrit si vechi
cu picaturi de fericire
peste casele perechi
peste o idila si-o
O sa ma-ntorc odata,
intr-o seara cuminte si sfanta;
ranit si doritor de alta lupta
O sa ma-ntorc odata...
Si-am sa ma-ntorc si-a doua oara,
cand stele o sa cada in sclavie;
cand ranile ti-oi
A venit Octombrie cu chipul ei de tine –
Duminica dimineata in cercuri de unde.
Si pleaca Octombrie, cu tot sau fara tine,
Cu ploi de cerneala spre niciunde.
......................................
Cai de zapada zburand pe sub stresini
In vantul de iarna tacut si tradat –
Ma nasc din aproape-n aproape, si totusi departat,
Sub stalpii aburiti, umbriti de flori de visini.
Scheleti imi
Genunchii tai albi
ii visez cu ochii deschisi,
in nemiscare adanca,
in nervi tristi,
in junghi curat
cu ape moi,
in tacere lunga,
in mila si noroi,
in respiratie muta,
in pace subtila,
in
Nimănui nu-i pasă
dacă restul oamenilor
mor sau trăiesc.
Împreunare de mâini.
Chiar suprapunere.
Calmul oglinzii – regrete târzii
Regrete inutile. Iertare – de asemenea.
Degeaba există
Scârboasă dimineață
în care m-am trezit născut.
Doarece ploua infinit
nimeni nu era pe strada
pustie, doar eu rătăceam
inconștient.
Femeia frumoasă de la
magazinul de pâine stă
rezemată,
În Sahara sunt 6 miliarde de fire
de nisip,
si două oaze: tu
și eu.
6 miliarde de oameni
au devenit
6 miliarde de fire
de nisip.
La fel și noi, două oaze
la două capete
Se lasă ceața grea pe ochi
Ce stau în suspendare către cer,
Și arbori vechi nu mai au aer
Căci ceața grea i-apasă peste ochi.
Înfipți în cer stau brazii tineri,
Să zboare către Θ, mai
Acum un timp, viața curgea
încet, atotneștiutoare. Cunoșteam
atunci alt soare, mult mai blând,
alte dimineți, mai bune. O altă
muzică ne-nfășura cu aripi de
fericire. Da… Alt stil era
atunci în
