Poezie
noapte bună, prietene!
1 min lectură·
Mediu
vorbim mâine când se vor fi copt
brioșele și câinii cu limba scoasă nu
vor mai adulmeca resturi din scrumieră
ci o minunăție furată din „manualul canibalului”
să fii același rebel cu șireturile descheiate
să-ți sperii părinții simulând o gastrită
prietene ești așa tânăr ai pomul tău unde
îți agăți tenișii
muzica ceva între melancolic și nevrotic
nu uita să citești
mesajul lăsat de maică-ta pe frigider
să nu uiți să mănânci
așa fac toți puștii se iau cu lainegiu ...
te gândești la durere la verigheta care te strânge
și simți ceva în interior
spuneai atunci cât de previzibili sunt unii
sincer nu te-am luat în seamă am zis
că e prea devreme să înțelegi cum e
să îți faci o carieră să fii responsabil
să te vorbească lumea în sat uite ăla a învățat carte
ai pe undeva dreptate
liniile sunt trasate dinainte
ce îți spun acum
nu are legătură cu studiile noastre
sau cu 15 sept
sunt rare momentele când chiar realizezi ceva
și viitorul devine un fel de deja-vu
pentru unii
adio înseamnă doar o scurtă pauză
044.697
0

Și nu vreau să uit un lucru pe care am vrut neapărat să-l spun: \"lainegiu\", într-adevăr, te poate face să uiți să mănânci.
Avem tineri interesanți. La fel cum am văzut un duet stilistic în Bogdan Dragomir și Aleksandar Stoicovici, aș vedea o altă pereche între Sibechi și un alt autor care, însă, nu scrie aici, e vorba de Serediuc. Cazul celor două \"perechi\" este unul a două tipuri de discurs, distincte, dar care realizează un tandem complementar destul de interesant. Dar aceasta e o cu totul altă poveste.
Încă nu i-am găsit \"perechea\" juniorului Doru Iconar (ca să știe că nu l-am uitat), nici nu e obligatoriu să aibă, iar pe Sebastian Breștin nu-l citesc încă de destul de mult timp ca să mă pronunț. Dar toate la vremea lor.