Poezie

Nimbul neființei

1 min lectură·24 decembrie 2005

Mediu

Fie că suntem nurii vieții –

Mingea mea de foc n-o vreau

Fie că suntem rodul ceții –

Ia-o cine-o vrea – o dau

Embrionul dezbinării

-nsuflețit de duh, desfac

Crunta genă-a perindării

Câinilor făr-de colac

Iarnă în ochi, viscol prin lobi

Ger în sânge, foc în vintre –

Pribegi goi, preacăiți moi, robi

Unui zeu făr-luare-aminte

Retezate-aș, carne seacă

Ce-n mormane dănțuiești

Molima duhului – matcă

Întinării din povești

Duh crescut în abator –

Carne roabă a dorinței

Duh crescut întru omor –

Tind spre nimbul neființei

002.998

Vlad Gândilă. “Nimbul neființei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-gandila/poezie/157277/nimbul-nefiintei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.