Vlad Colceriu

Aș putea să-mi iau avânt și să mă înalț, Să îmi lipesc fața de stele. La fel, aș putea să cobor, Treaptă cu treaptă, Gând cu gând, Vis cu vis, Dincolo de albastrul Apelor mele. Dincolo

În căutarea de Zei, Mereu în iluzia de lumină, Mereu îmbâcsiți în clișeu! Mereul mereului ce suge din eu, Din eu-l ce suge, mereu, endorfină! Deodată, din vin de Rioja, se aprinde, Un cosmos,

Se-nchide parcuri, cafenele, Se-nchide inime și minți, Se-astupă guri, se-nchide școala, Biserica se-nchide, no more sfinți... Se-nchide tot ce începuse-a se deschide… Loaț deci almanahe și

Parcă e un blestem să citești Poezia ta, mereu scrisă înainte, De către alții! Pare că e un perpetuum mobile De speța întâi… Aceleași versuri ies din noi La intervale regulate. La

Parcă văd câți s-or bucura Să afle că "aștia" au găsit leac… Pentru orice boală!... Uitând cât de necesar este "“a boli"”, Atunci când, nu mai esti sănătos! S-au îngrămădit toți ologii La

De ce te văd ca și cum ai fi plecat? Pentru că mă vezi ca și cum aș fi plecat! De ce te văd de parcă acum ai fi venit? Pentru că mă vezi de parcă acum aș fi venit! De ce te simt, deodată,

În comunism, Eugenia era peste tot, În mâinile și gurile tuturor... Ce ne mai plăceau eugeniile! Nu știam noi ce-i aia un biscuite adevărat, Unul care să aibă gust, Unul cu “cremă de

poate cerul la un moment dat să coboare atât de aproape de noi, încât să ne oglindim ochii în cer? știați că-n lume nu există regi? copilul care încă plânge în tine e turbat că îl

Nimic nu se compară cu o ciorbă de burtă, Cu un \"ardel\" iute și peste arșiță Să torni o limonadă! Înecat cu aburi din bere, Acut, încerc să te uit. Compar perioade și te văd Acum clar, cu

Mi-am luat la puricat Octogoanele! De jos, privite, sunt toate acolo. Detaliat, n-auzi?! Detaliat vă cer să vă arătați, Ca și când nu ați avea niciun Hexagon! Ale dracului, astea, hexagoanele

O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre, Litera cu care începe cuvântul lui Ioan Și bucata de plastic care ațâță spițele-n viteză, Sunt incompatibile, ai zice, la o primă vedere! La

în lume, păcatul e văzut frumos, i se zâmbește! obrajii roșesc în preajmă-i și i se scriu povești în cântece și poezii, în suflete el, originarul, se află statuat la nivel de artă, din gând, sub

Faptic sunt alături de tine. Mă atașez repede de oameni, La fel și de anumite femei, uneori. Dar cu haina În degetul arătător Pe spinare, Zâmbesc mereu când plec. Uneori...

A fi cerebral într-un mod visceral, E totuna cu a fi eviscerat cerebral! Căci viscerală poate fi doar frica, Iar frica, nu e adevăr universal! Și dac-ar fi doar frica, de mi-e frică! De n-ar

A mea viață e lasată Să zburde liberă și rebelă, Să chicotească și să se gudure Lângă norii pufoși, Să ademenească ploaia Cu zâmbetul și Să își moaie papucii În noroi... Urcă și coboară

Înecat cu tot ce nu pot înghiți Pe lumea asta M-am sufocat si am învațat Să trăiesc fără pic de aer. Să mă imit zilnic, Ori de câte ori mi se cere Câte “un EU” la comandă. Observ că fără

Hoinar, printre resturile unor Diverse chestiuni, Observ cum liniștea emite un ecou Și ceea ce este de vibrat, vibrează! Încă. Ocup o terasă și transpir o zi oarecare, O șterg de pe frunte cu