Virgil Titarenco

Interesant Vladimir. Mie tocmai versul acela îmi place. Nu se vrea sentimantaloid. Mai degrabă ștrengar, sprințar, ca o copilă cățărîndu-se în culcușul din podul șurii, așa văd eu visurile.
Merci de trecere.

Mulțumesc Alina. Pentru perseverența cu care le urmărești. Nu știu viitorul acestui ciclu început. Așa cum nu știu viitorul niciunuia din ciclurile începute de mine. E greu, dacă nu imposibil să fii arhitect, inginer în literatură, să faci planuri. De aceea poate colecțiile se formează după aceea, în timp. Și pentru mine sînt o surpriză în mare măsură.

Și poezia unde e?

Am senzatia ca ai sarit peste perioade. Sau poate asa este jurnalul. Oricum, eu l-am citit in intregime pina acum.
multumesc pentru el

Mihai, da romantic... sau poate neoromantic... și cînd te gîdești că pentru unii e un defect...
merci de trecere

Gabi, mă bucur de trecere. Despre gusturi, ei asta e altă poveste...
ne citim

Unul din paradoxurile care m-au fascinat pe parcursul anilor e să văd cum cei mai mari avangardiști devin extrem de conservatori atunci cînd apar alții mai avangardiști (!) decît ei. Tot ce am citit aici nu face decît să îmi readucă acest paradox în fața ochilor. De fapt nici nu înțeleg prea bine de ce atîta zaraveră. În evul mediu cînd trupele de teatru au început să pună în scenă și altceva decît scene religioase a fost considerat a fi o blasfemie. Orice curent nou a avut inamicii lui. De aceea mă uimește că pe Florin îl deranjează ostilitatea asta (deși poate e justificată ca reacție pur emoțională). La urma urmei, vorba expresiei “dacă nu te omoară, te consolidează”. La fel mă uimește (și nu – vezi paradoxul de mai sus -) reacția celor doi eugeni, vorba aceea, “dacă e de la oameni se va stinge, dar dacă are sclipire de geniu să nu te trezești că istoria te va cita la \'să nu faceți ca ei\'”. Evident, asta nu exclude controversa, polemica și apologetica. Dar cu argumente inteligente și interesante, că altfel vă pierdeți spectatorii. Mă refer la cei cărora nu le plac încăierările de cartier. Despre curentele literare; dacă există ele “curg” și nimeni nu le poate opri.

Lucia,
mă tem că n-ai înțeles ce am scris eu. Hai să folosesc o altă formulă de exprimare (deși mi se pare simplistă). Noi iubim \"datorită unei cauze\". Dumnezeu nu este \"cauzat\" în iubirea Lui.
Iartă-mă dar expresia \"Iubirea vine pur si simplu,fara sa te intrebe daca o vrei sau nu, fara sa o ceri cuiva....\" pentru mine stălucește prin naivitate și idealism. Ai auzit de determinism? Genetic, social, istoric, cultural, \"environmental\"? Evident, sîntem ființe morale, adică alegem între determinări. Dar asta nu înseamnă că ele nu există. Dar nu e vorba numai de \"sursă\" ci și de destinatar. De ce nu iubești pe toți bărbații din lume? Și de ce nu la fel de mult? Și de ce chiar în dragostea asta neromantică iubești pe unii și nu pe alții? Cînd am spus \"interes\" nu m-am referit la un beneficiu material ci mai degrabă la un \"motiv\" legat de o anumită cauză (recunosc că expresia sună oarecum pleonastic abscons dar sper să înțelegi) de care ne lăsăm determinați sau de anumite caractristici (nu neaparat fizice sau evidente ale persoanei iubite).

Pentru cei care își pun problema \"Credeam ca la subsolul textului ar trebui sa apara comentarii legate de calitatea poeziei/eseului/prozei etc. si nu raspunsurile/parerile cititorilor la dilemele autorului.\" le reamintesc ultimele rînduri ale textului lui Inoni:
Ai un gând, un răspuns ajută lumea să înțeleagă rostul ei….

pentru povestea din prima parte a postării. un aer de autenticitate lirică. poate sună pretențios dar așa am perceput eu. tu chiar povestești frumos. poate că n-ar fi rău să mai povestești. la urma urmei copilăria e singurul lucru autentic din viața noastră. restul...

dragii mei, voi știți mai bine. cu siguranță toate textele pe care le postez pe aici au defecte. eu încerc să nu mă atașez prea mult de nici unul din ele (textele). mulțumesc de trecere și vă doresc o săptămînă bună amîndurora.

La Mulți Ani și inspirație în poezie.

Adrian, \"lupta\" da, e pe orizontală, așa cum spui, și continuă. Mă bucur că ai citit textul Sincer, nici nu mă mir că omul care se \"luptă\" în acele sonete a citit acest text. Nu mă mir.

părerea mea este că există multe deosebiri între noi și Dumnezeu, una dintre cele mai importante este că noi iubim în timp ce Dumnezeu este dragoste. Implicația acestui fapt este că noi iubim întotdeauna dintr-un anumit interes. Inclusiv pe Dumnezeu. Unele interese sînt corecte în sistemul nostru de valori altele sînt pur egoiste chiar în interiorul lui. Și avem astfel cercul nostru de interese. Unii oameni sînt în interiorul lui, alții sînt în afara lui. Unii sînt foarte aproape de noi, alții sînt mai departe. Un alt lucru este faptul că noi oamenii nu putem iubi desăvîrșit și nici perfect necondiționat prin noi înșine. Este contrar naturii noastre. Și cu cît un om înaintează în viață își dă seama de acest adevăr. Deși există momente cînd ești tentat să crezi că este posibil. Nu este. Izvorul “din interiorul nostru” este la fel de limitat ca și “cel din jurul nostru”. Oricît ne-am dori să nu fie așa. Probabil cea mai asemănătoare “dragoste” necondiționată pe care o poate experimenta omul este dragostea pentru un nou născut și mai tîrziu pentru copil. Dar și acolo, la o analiză atentă se pot vedea elementele “interesului”. Ceva mai nuanțat, dar există și acolo.
Spre deosebire de noi, “izvorul de sus”, Dumnezeu, nu are nici un “interes” în noi. El Își este suficient Lui Însuși fără noi. Iar dacă ne “iubește” este pentru că El este dragoste. Pur și simplu. Implicit deci, nu poate fi altfel. (Deși menționarea a ceea ce poate sau nu poate Dumnezeu riscă să ducă la vechile sofisme dar despre care nu are rost să vorbesc aici). Noi nu cunoaștem alte ființe care “sînt dragoste” și deci ne este foarte greu, dacă nu imposibil ca să înțelegem cum funcționează o astfel de ființă. Asta pe lîngă alte miriade de “caracteristici” pe care le are Dumnezeu și care sînt departe de limita capacității noastre de înțelegere. De aceea în acest caz folosim termeni precum credință, glorie(slavă), veșnicie, sfințenie, omniștiință, omniprezență, har, spirit(duh) etc, etc, etc. Toți acești termeni sînt absolut irelevanți într-o lume fără Dumnezeu și absolut necesari într-o lume cu Dumnezeu. Lucrurile stau ceva mai dificil cînd folosim termeni precum dragoste, adevăr, cunoaștere, înțelepciune, judecată, etc. Pentru că ele conțin încărcături diferite în universuri diferite. Cred însă că pentru a începe această călătorie, Inoni, tu trebuie să te hotărăști dacă “universul” în care vrei să îți înțelegi definești termenii este cel descris de revelația iudeo-creștină sau de o alta. Văd că citezi din Mark Twain. Mark Twain a fost și rămîne pentru mulți o enigmă. Are momente cînd pare ateu, alteori cînd pare deist, agnostic sau creștin. Este un personaj fascinant asemenea cărților lui. A fost însă ceea ce americanii numesc “an open mind” și se pot spune multe despre el. Textele lui seamănă mult cu “călătoria” multor intelectuali în căutarea unui “răspuns”. Ele pot fi privite ca “jurnale de călătorie” dar mă îndoiesc că te pot ajuta mai mult decît atît.

Ce reprezinți tu, ca om, pentru Dumnezeu? Părerea mea? Nimic și totul în același timp. Nimic, pentru că Își este suficient Lui Însuși. Totul, pentru că El este dragoste.

Domnu\' Lenn,

dacă dumitale descărcările astea îți fac bine, dragul meu simte-te liber să te descarci. Eu în general sînt înțelegător cu astfel de situații. Chiar și atunci cînd persoanele în cauză îmi rup textele din context doar de dragul de a-și putea ventila furiile sau frustrările. Evident că în astfel de situații orice explicații din partea mea ar fi de prisos. Ca și în cazul lui Cristiana, se pare că dimensiunea logică într-o astfel de comunicare nici măcar nu interesează. De aceea nu mă voi apuca să îți răspund în legătură cu eventualitatea ca eu să fiu editor. Am să modific însă o vorbă românească pentru ca să nu strigi că te atac la persoană și am să ți-o spun așa modificată, “Cîinele moare de drum lung și “omul fără altă treabă” de grija altuia.” Dar dacă tot n-ai alte preocupări, continuă să te frămînți cu investigații din astea.

clarificare -
Am vrut să spun \"mare pagubă pentru tine\" în P.S.

Dragă Cristiana,
abandonez această polemică. Dacă tu consideri că ceea ce scrii mai sus este un argument rațional și nu o izbucnire emoțională, eu nu mai am replică. Iar în ce privește chestia cu 120 și atacul la persoană nu mă faci decît să zîmbesc amar. Eu să fiu în locul tău m-aș gîndi că mai citesc și editorii o astfel de chestie. Iar dacă tu nu pui mare preț pe caracterul meu e una dar a pune la îndoială etica prin care ei sancționează sau nu ceva pe site (ca și cum ar fi victimele manipulărilor mele malițioase) e alta. Dar, cum îți spuneam, abandonez și te las să crezi ce vrei.
P.S.
În ce privește dacă vei mai citi sau nu textele mele, nu cred că e mare pagubă dar gîndește-te că sînt alții care în urma rîndurilor tale de mai sus mă tem că își vor pierde încrederea în \"obiectivitatea\" comentariilor tale. Nu știu dacă îți mai pasă sau nu de asta, dar, evident fiecare cu sistemul său de valori.

Dragă Cristiana,
părerea mea este că faci trei greșeli majore în răspunsul tău.
Prima este faptul că mă numești poet (excelent) și scriitor. Iar eu sînt departe de a fi așa ceva.
A doua este că vorbești despre \"jignirilor absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroasejignirilor absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroase\" pe care ți le-aș fi adus eu în pagina mea. Și pur și simplu eu nu le găsesc. Și le-am căutat cu atenție, măcar și pentru a-mi cere scuze. Dar nu le-am găsit. Am menționat o dată că erai înfierbîntată (așa cum mi s-a părut mie) dar nu am găsit nici un fel de ligniri, darămite \"absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroase\". Poate mi le arăți tu.
În al treilea rînd greșești cînd îți imaginezi că eu aș fi ranchiunos sau răzbunător. (e.g. \"speram sa nu va regasesc niciodata in paginile mele. Asta din cauza ca va consider un poet excelent, pe care mi-a facut placere sa-l citesc si de la care am avut de invatat, dar dublat de un om cu un caracter care imi provoca rusine ca l-am intalnit.\") Evident, așa cum spui, este părerea ta personală. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi fundamental greșită. Eu citesc aici texte și le apreciez ca atare. Nu mă \"înfierbînt\" decît cînd văd că răutatea, grobianismul sau lipsa de bun simț dau peste mal. Modul tău de a judeca lucrurile mă ispitește să gîndesc că tu ai proceda așa, adică ai fi gata să \"sancționezi\" un text în funcție de simpatia sau antipatia ta față de autor. Greșesc? Îmi place să cred că greșesc spunînd asta cu privire la tine.

Nacu Ovidiu, dacă nu te-ai prins încă atunci îți spun eu, un text nu este \"pus\" de nimeni la \"subiecte fierbinți\". El ajunge acolo prin numărul de vizionări și comentarii datorită algoritmului automat al unui script. Este un fenomen artificial și poate discutabil axiologic. Așa că te superi degeaba. La urma urmei chiar comentariul tău nu a făcut decît să mai dea \"o mînă de ajutor\" fenomenului care te-a deranjat.

Am senzația că devine obositoare această încrîncenare. O fi varianta ortodoxă a Bibliei. Eu nu sînt ortodox, eu sînt creștin. Și în plus mi se pare, dimpotrivă, că îmi face cinste să îl caligrafiez, așa cum l-am caligrafiat întotdeauna, adică Isus. Și mi se pare puțin ipocrit (nu mă refer acum la tine) dar mi se pare ipocrit ca unii care pe vremea comunismului nici nu ar fi pronunțat numele acesta să îmi facă morală pentru modul în care caligrafiez un nume pentru care am fost persecutat atunci, inclusiv de unii ortotdocși. Așa că, puțină cumpătare poate n-ar strica. Deși poate și mie mi s-ar putea spune acum că ar trebui să fiu cumpătat și să nu mai continui polemica asta. Dar unele afirmații, cum ar fi cea cu ce îmi face sau nu mie cinste în ce Îl privește pe Isus chiar că mă deranjează.
Cu respect,

Bine măi Claudiu, promit să nu mă mai bag. Am să urmez exemplul \"vechilor specialiști\".