Virgil Titarenco
Verificat@virgil-titarenco
„mirabile dictu”
Născut în Galați, la 12 decembrie 1961. Absolvent al Liceului „Mihail Kogălniceanu” și al Universității din Galați. Inginer. Preocupări în istorie, filosofie, teologie, computere și artă grafică. A locuit în Galați, Timișoara, Arizona și Atlanta iar acum locuiește în Sudul Californiei, SUA. Laureat cu premiul I pentru volumul de debut…
Merci de trecere.
Pe textul:
„la această oră tîrzie" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„omul din țara Uț" de Virgil Titarenco
multumesc pentru el
Pe textul:
„În gulagul românesc ( 27 ), mărturiile tatălui meu" de Adrian Munteanu
merci de trecere
Pe textul:
„tendoanele tale de sticlă" de Virgil Titarenco
ne citim
Pe textul:
„omul din țara Uț" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Paradoxismul" de Andrei Velea
mă tem că n-ai înțeles ce am scris eu. Hai să folosesc o altă formulă de exprimare (deși mi se pare simplistă). Noi iubim \"datorită unei cauze\". Dumnezeu nu este \"cauzat\" în iubirea Lui.
Iartă-mă dar expresia \"Iubirea vine pur si simplu,fara sa te intrebe daca o vrei sau nu, fara sa o ceri cuiva....\" pentru mine stălucește prin naivitate și idealism. Ai auzit de determinism? Genetic, social, istoric, cultural, \"environmental\"? Evident, sîntem ființe morale, adică alegem între determinări. Dar asta nu înseamnă că ele nu există. Dar nu e vorba numai de \"sursă\" ci și de destinatar. De ce nu iubești pe toți bărbații din lume? Și de ce nu la fel de mult? Și de ce chiar în dragostea asta neromantică iubești pe unii și nu pe alții? Cînd am spus \"interes\" nu m-am referit la un beneficiu material ci mai degrabă la un \"motiv\" legat de o anumită cauză (recunosc că expresia sună oarecum pleonastic abscons dar sper să înțelegi) de care ne lăsăm determinați sau de anumite caractristici (nu neaparat fizice sau evidente ale persoanei iubite).
Pentru cei care își pun problema \"Credeam ca la subsolul textului ar trebui sa apara comentarii legate de calitatea poeziei/eseului/prozei etc. si nu raspunsurile/parerile cititorilor la dilemele autorului.\" le reamintesc ultimele rînduri ale textului lui Inoni:
Ai un gând, un răspuns ajută lumea să înțeleagă rostul ei….
Pe textul:
„Ce reprezint eu, ca om, pentru Dumnezeu?" de Bogdan Gagu
Pe textul:
„mă lepăd de camera cu jucării" de Eugenia Reiter
Pe textul:
„la această oră tîrzie" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Felicia Baltag sau anoTIMPUL cuvintelor-aripi" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„lupta continuă între mitoze" de Virgil Titarenco
Spre deosebire de noi, “izvorul de sus”, Dumnezeu, nu are nici un “interes” în noi. El Își este suficient Lui Însuși fără noi. Iar dacă ne “iubește” este pentru că El este dragoste. Pur și simplu. Implicit deci, nu poate fi altfel. (Deși menționarea a ceea ce poate sau nu poate Dumnezeu riscă să ducă la vechile sofisme dar despre care nu are rost să vorbesc aici). Noi nu cunoaștem alte ființe care “sînt dragoste” și deci ne este foarte greu, dacă nu imposibil ca să înțelegem cum funcționează o astfel de ființă. Asta pe lîngă alte miriade de “caracteristici” pe care le are Dumnezeu și care sînt departe de limita capacității noastre de înțelegere. De aceea în acest caz folosim termeni precum credință, glorie(slavă), veșnicie, sfințenie, omniștiință, omniprezență, har, spirit(duh) etc, etc, etc. Toți acești termeni sînt absolut irelevanți într-o lume fără Dumnezeu și absolut necesari într-o lume cu Dumnezeu. Lucrurile stau ceva mai dificil cînd folosim termeni precum dragoste, adevăr, cunoaștere, înțelepciune, judecată, etc. Pentru că ele conțin încărcături diferite în universuri diferite. Cred însă că pentru a începe această călătorie, Inoni, tu trebuie să te hotărăști dacă “universul” în care vrei să îți înțelegi definești termenii este cel descris de revelația iudeo-creștină sau de o alta. Văd că citezi din Mark Twain. Mark Twain a fost și rămîne pentru mulți o enigmă. Are momente cînd pare ateu, alteori cînd pare deist, agnostic sau creștin. Este un personaj fascinant asemenea cărților lui. A fost însă ceea ce americanii numesc “an open mind” și se pot spune multe despre el. Textele lui seamănă mult cu “călătoria” multor intelectuali în căutarea unui “răspuns”. Ele pot fi privite ca “jurnale de călătorie” dar mă îndoiesc că te pot ajuta mai mult decît atît.
Ce reprezinți tu, ca om, pentru Dumnezeu? Părerea mea? Nimic și totul în același timp. Nimic, pentru că Își este suficient Lui Însuși. Totul, pentru că El este dragoste.
Pe textul:
„Ce reprezint eu, ca om, pentru Dumnezeu?" de Bogdan Gagu
dacă dumitale descărcările astea îți fac bine, dragul meu simte-te liber să te descarci. Eu în general sînt înțelegător cu astfel de situații. Chiar și atunci cînd persoanele în cauză îmi rup textele din context doar de dragul de a-și putea ventila furiile sau frustrările. Evident că în astfel de situații orice explicații din partea mea ar fi de prisos. Ca și în cazul lui Cristiana, se pare că dimensiunea logică într-o astfel de comunicare nici măcar nu interesează. De aceea nu mă voi apuca să îți răspund în legătură cu eventualitatea ca eu să fiu editor. Am să modific însă o vorbă românească pentru ca să nu strigi că te atac la persoană și am să ți-o spun așa modificată, “Cîinele moare de drum lung și “omul fără altă treabă” de grija altuia.” Dar dacă tot n-ai alte preocupări, continuă să te frămînți cu investigații din astea.
Pe textul:
„Adieu, Jacques Derrida" de Cristiana Popp
RecomandatAm vrut să spun \"mare pagubă pentru tine\" în P.S.
Pe textul:
„Adieu, Jacques Derrida" de Cristiana Popp
Recomandatabandonez această polemică. Dacă tu consideri că ceea ce scrii mai sus este un argument rațional și nu o izbucnire emoțională, eu nu mai am replică. Iar în ce privește chestia cu 120 și atacul la persoană nu mă faci decît să zîmbesc amar. Eu să fiu în locul tău m-aș gîndi că mai citesc și editorii o astfel de chestie. Iar dacă tu nu pui mare preț pe caracterul meu e una dar a pune la îndoială etica prin care ei sancționează sau nu ceva pe site (ca și cum ar fi victimele manipulărilor mele malițioase) e alta. Dar, cum îți spuneam, abandonez și te las să crezi ce vrei.
P.S.
În ce privește dacă vei mai citi sau nu textele mele, nu cred că e mare pagubă dar gîndește-te că sînt alții care în urma rîndurilor tale de mai sus mă tem că își vor pierde încrederea în \"obiectivitatea\" comentariilor tale. Nu știu dacă îți mai pasă sau nu de asta, dar, evident fiecare cu sistemul său de valori.
Pe textul:
„Adieu, Jacques Derrida" de Cristiana Popp
Recomandatpărerea mea este că faci trei greșeli majore în răspunsul tău.
Prima este faptul că mă numești poet (excelent) și scriitor. Iar eu sînt departe de a fi așa ceva.
A doua este că vorbești despre \"jignirilor absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroasejignirilor absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroase\" pe care ți le-aș fi adus eu în pagina mea. Și pur și simplu eu nu le găsesc. Și le-am căutat cu atenție, măcar și pentru a-mi cere scuze. Dar nu le-am găsit. Am menționat o dată că erai înfierbîntată (așa cum mi s-a părut mie) dar nu am găsit nici un fel de ligniri, darămite \"absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroase\". Poate mi le arăți tu.
În al treilea rînd greșești cînd îți imaginezi că eu aș fi ranchiunos sau răzbunător. (e.g. \"speram sa nu va regasesc niciodata in paginile mele. Asta din cauza ca va consider un poet excelent, pe care mi-a facut placere sa-l citesc si de la care am avut de invatat, dar dublat de un om cu un caracter care imi provoca rusine ca l-am intalnit.\") Evident, așa cum spui, este părerea ta personală. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi fundamental greșită. Eu citesc aici texte și le apreciez ca atare. Nu mă \"înfierbînt\" decît cînd văd că răutatea, grobianismul sau lipsa de bun simț dau peste mal. Modul tău de a judeca lucrurile mă ispitește să gîndesc că tu ai proceda așa, adică ai fi gata să \"sancționezi\" un text în funcție de simpatia sau antipatia ta față de autor. Greșesc? Îmi place să cred că greșesc spunînd asta cu privire la tine.
Pe textul:
„Adieu, Jacques Derrida" de Cristiana Popp
RecomandatPe textul:
„Patimile Lui Hristos" de Sorana Petrescu Felicia
Cu respect,
Pe textul:
„această căruță numită viață" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„Haiku" de Salomia Daniel Ali
