Virgil Titarenco

Anais, Anais,
bănuiam eu că ai să treci. În ce privește volumul aștept eu mai întîi să îmi arăți cum se lansează o carte în orașul meu adoptiv, Timișoara. Ciao

Mihai,
dacă tu zici... mă bucur. Cît despre postmodernism, e aici, fie că vrem sau nu vrem deși nu cred că ar trebui să ne sperie chiar așa de tare. În esență e un spirit al \"dezamăgirii\", dar nu toate motivele lui și nici toate efectele lui sînt rele. Părerea mea. La recitiri.

Mariana,
cred că vreau să spun că mă bucuri că ai trecut și ai citit cu atîta atenție și ți-ai exprimat simțirile față de text. Asta e bine. Acum nu mai e un text singur.

Pavel,
mă bucur să te revăd. Ce mai faci? În ce privește \"greșelile\" textului, cred că am vrut să folosesc o tehnică mai aparte, poate puțin avangardistă deși am impresia că am mai văzut-o și la alții. Începuturile acelea de cuvine se \"continuă\" în începutul sau chiar în întregimea cuvintelor cu care începe rîndul următor. Habar nu am cum se numește tehnica și nici dacă are vreun nume. Iar dacă, cumva n-a mai folosit-o nimeni pînă acum (deși mă îndoiesc) o inaugurez eu. Mă bucur de citire.

Uite aici DoDule sîntem \"de aceeași parte a baricadei\". Și pentru mine rămîn cele mai frumoase cuvinte.
Dar hai să plecăm repede să nu înceapă să lăcrimeze domnițele în sală de momentul ăsta înduioșător.

Măi Dodule mai întîi învață să scrii corect (de exemplu numele meu) și după aceea mai scrie și alte lucruri. Că dacă nu știi să scrii știi tu cum se chemaă și e rușinică.

Doamna Bianca,
cîteva probleme.
Bineînțeles că dumnevoastră puteți crede ce vreți despre dacă are vreo importanță sau nu unde vă sînt încadrate textele. Singura problemă este că ultima impresie pe care mi-a lăsat-o mie siteul acesta este că aici textele sînt încadrate totuși pe baza unor criterii, destul de \"elastice\" dar tot criterii sînt. Astfel că dacă dumneavostră spuneți că \"nu conteaza unde este postat\" eu vă pot spune cu aceeași convingere că nu chiar orice poate fi postat oriunde.
O a doua problemă este legată de ceea ce credeți dumneavostră ca ați observat la mine. În primul rînd țin să vă mulțumesc că v-ați ostenit (bănuiesc) să citiți macar cîteva din textele postate de mine pentru a ajunge la o astfel de concluzie. Vreau să subliniez, și asta fără falsă modestie, că nu sînt eu nici pe departe cel mai bun reper pentru calitatea textelor sau a literaturii care trebuie postată pe site. Sînt alți autori aici de la care cu siguranță aveți și avem ce învăța, dacă vrem. Dar ceea ce nu înțeleg eu este de ce simțiți nevoia asta balcanică de a vă lega de persoana mea numai ca să vă ușurați (bănuiesc) disconfortul produs de observațiile mele. Textul dumneavostră nu va merita să stea în altă parte decît eventual la \"Atelier\" chiar dacă eu aș fi un analfabet. Aici nu discutam despre mine ci despre textul dumneavostră.
O a treia problemă este că afirmația \"poti transmite un sentiment in doar cateva randuri, folosindu-te de cuvinte simple ce apropie mult mai usor cititorul de starea pe care vrei sa i-o creezi\" este valabilă pentru orice felicitare dar nu este neaparat valabilă pentru un text care se vrea literatură, și observ că dumneavoastră se pare că tocmai acest aspect nu îl puteți înțelege sau accepta deocamdată.
Mie îmi pare sincer rău într-un fel că vă întristez probabil dar gîndiți-vă, chiar nu puteți face ceva mai mult cu textul acesta ca sa nu rămînă doar la nivelul acesta?

P.S.
expresiile pot fi \"super-sofisticate\", cuvintele nu cred

cu același respect,
profetul

Doamna Bianca,
în primul rînd că eu nu pot să trimit absolut nici un text la \"Atelier\" sau în \"Pagină de autor\". Eu doar pot să mă întreb și să mă mir. Bineînțeles că pot să am și o părere și v-o pot și spune. Textul acesta ar merita trimis la \"Atelier\" pentru că nu are absolut nici o valoare literară. Și nici măcar nu încearcă și nici nu mimează asta. E o declarație de amor și atîta tot. Ceea ce probabil că nu vă este dumneavostră clar este că nu orice declarație de amor este și literatură. De fapt majoritatea lor nu sînt. Mai mult decît atît, din cauza elementului emoțional foarte cunoscut un astfel de text pentru a fi literatură ar avea nevoie chiar de o măsură în plus de... valoare literară. Pe de altă parte după părerea mea textele personale beneficiază de o oarecare \"dispensă\" de la pretenția artistică dar asta nu înseamnă că orice declarație de cu îngerași își are locul aici și nu în \"Pagină de autor\".

Ultima dată cînd am intrat pe siteul ăsta era site literar... totuși. De ce nu o fi chestia asta în pagină de autor sau la \"Atelier\"?

Da, chair dacaă forma e destul de clasică și poate părea unora banală, textul are un farmec aparte, un \"suflet al lui\". Adică după ce l-ai citit îți rămîne sentimentul acela rezidual liric ca un parfum care nu dispare ușor.
Rîndul \"adună eterul într-un izvoraș ecumenic cerșind către lumină;\" mi se pare în plus și aiurea.

Finalul e puțin cam prea \"ex catedra\" și scîrțîie prin artificialitate. În rest îmi pare bună.

în text, intrebări interesante, mai ales in diaspora... merită o discuție,... toți de aici ne-am ciocnit de ele, poate scriu ceva mai tîrziu după ce mai văd păreri

ovidiu, acum e tîrziu și trebuie să mă retrag dar am să îți spun pe larg părerea mea mai tîrziu. deocamdată îți pot spune că trăsătura de bază a postmodernismului este respingerea metanarațiunilor. și asta este o chestiune filozofică. în esență o reacție, ca mai tot ce s-a petrecut în filozofie de la kant încoace. e bună, e rea? mai vorbim...

Poate n-ar fi rău să îți corectezi multiplele greșeli de tipărire sau să nu postezi textul pînă nu îl verifici. Nu îți mai spun de ce.

sămănătorism curat.
Amadriada, e parodie sau nu mă prind eu? Că ți-aș da multe exemple din text. Poate ai tu acum o pasă melancolic patrioticoasă dar sper să îți treacă. Și nu mi-o lua în nume de rău. Și mie îmi mai vine să scriu ceva patriotic, și poate că o să scriu cîndva. Dar nu chestii din astea decupate de pe bancnota de douăzeci și cinci de milioane din \'940 toamna.

Eu unul, nu sînt așa de impresionat de acest text.
De exemplu:
\"tipatul lacrimii asurzeste mugurii creioanelor colorate
imprastiate in noroiul cald de niciodata;\"
mi se pare așa o aruncare cu imagini care nu spun nimic pentru că nu sugerează nimic. Poate doar cum să îți înfigi creioane colorate în ochi. Dar atunci nu văd rolul mugurilor.
Anyway, expresia
\"pe retina lor clocoteste seva embrionilor de piatra
ce te-au vazut pasind in cimitirul gandurilor mele
unde-au ramas ingropate fantanile de pe aripile copiilor. \"
mi se pare o îngrămădire aiurită de determinisme care din nou nu spune și nici nu sugerează nimic.
Cred că autorul (care îmi pare tînăr) ar trebui să înțeleagă că un text liric ar trebui să transmită ceva, măcar o senzație, chiar și senzația de confuzie. Dar de data asta nu transmite decît confuzie, care e altceva.

Dragii mei,
mă bucur să știu că v-ați oprit și pe aici. Deși eu l-am scris cu pretenții mai modeste.
Anda, nu mai știu. Am fost implicat în atîtea polemici că le-am pierdut șirul. :)) Dar nu, nu sînt ranchiunos, nu de tot :))
Oleg, ce pot să spun? Așteptările tale nu mă fac decît să mai adaug un motiv la a încerca să continui să mai scriu. Dar chiar mi s-a stricat ceasul. Și țineam la el.
Alina, mă mai gîndesc. Așa cum am spus, nu am avut așteptări prea mari de la text. Poate și mood-ul meu e mai mellow zilele astea.
Alexandra, dacă tu zici... Tu ești cititorul. El este textul. Eu,... mă bucur că poate am reușit să te impresionez puțin. Dacă stau să mă gîndesc e un stil în care încer mai rar.
Andrei, știu că treci rar pe aici, sau mai corect, lași mai rar să se vadă. Dar e bine că mai treci. Da, așa mi se întîmplă dacă sînt sincer cînd scriu. Și cine face ca mine, ca mine să pățească. Merci.

Da, eu am să dau și de-o explicație.
Are introducere, prima strofă.
Are cuprins, restul pînă la încheiere.
Și are încheiere, ultimele cinci rînduri.

Are și intrigă cu amor. Și mai are și atmosferă de film italian de Federico Fellini. Anii cinzeci, mai spre mijloc. Vara. Chiar cu crenguța uscată.
Toate astea o înscriu în neorealismul clasic. Adică Liviu Nanu, zis și Anton.

By the way, dacă nu rămînea văduvă nu avea nici un farmec, nu?

\"uneori (mai mult în glumă desigur) îmi striga ai să mergi cu mine ai sa mergi?
cu mine...
așa credeam și eu ba eram convins răspundeam invariabil da\"

Superb! O să zici că îmi fac de cap dar versurile astea ar trebui să rămînă în istoria literaturii române. Sau măcar fă un film după ele.
Ai să înnebunești lumea măi Antoane cu amintirile tale amărui.

Da dom\'le, reușită. Chapeau bas!
M-ai dat gata mai ales cu \"Am să-ți dau și mata, cică leacul dacă-i împărțit între două vaci are mai multă folosință.\" Eu tot încerc să mă dumiresc care e a doua vacă. Încerc dar nu reușesc. În orice caz, pînă una alta ia matale o stea de aici că merită.

Ioana,
frumoasă teoria ta, dar uite \"titlul\" lui Ovidiu:
\"o poezie cu un titlu foarte lung deoarece am vazut ca titlurile lungi au succes, spre deosebire de poeziile fara titlu\"

Acum citește întrebarea mea și întreabă-te și tu la ce succes se referă.
În trecut texte cu astfel de \"artificii\" în titluri ajungeau în pagină de autor sau în atelier. Dar acum...
În orice caz textul e submediocru și tocmai de aceea o astfel de \"găselniță\" devine și mai respingătoare. Ce a vrut să demonstreze? Că apa curge de sus în jos? Sau că devine \"faimos\" pentru o noapte? Sau cum zic americanii, că are \"sfertul lui de oră de celebritate\"? Patetic... de-a dreptul infantil...

succesul acesta te fascinează pe tine? asta urmărești. Uite, m-ai făcut să citesc titlul dar nu am mai citit poezia, sau ce o fi. Pe viitor cam ce crezi că voi gîndi cînd voi vedea un text semnat Nacu Ovidiu?

Vă mulțumesc de trecere.
Anda, nu știu, e ca și \"cuibul cu vise\" poate, o picătură de ludic.
Raluca, probabil că sînt sau par discontinue; la fel ca atenția unui șofer obosit în miez de noapte pe autostradă. Ai încercat vreodată?
Claudiu, nu știu dacă te-am mai întîlnit pe sub textele mele. În orice caz, bun venit. Și mă bucur să îți fi plăcut. Deși este un text nu neaparat strălucitor și probabil că va mai \"evolua\" în timp.

Gabi, da, și dacă nu aș fi așa de blazat cum spune Anda, sau poate chiar comod, le-aș dezvolta, aceste imagini, dar... știi cum este... cine știe, poate mai tîrziu.

Anda, atunci la ce ar mai fi buni scriitorii dacă nu i-ar ajuta pe cititori să o ia razna?...

:)