Virgil Titarenco

Andeea, mulțumesc pentru sinceritate.

Ioana, prietena și esteta mea preferată. Mă bucur că ești aici și ai continuat să speri în mine și textele mele. Mulțumesc pentru spiritul tău.

Irina, da, \"pentru libertate\". Poate că nimic nu mă definește mai mult ca aceasta. Mulțumesc.

Silvia, da, ambiguu ca de obicei... :) odată sau o dată. Cred că totuși am preferat adverbul mai ales de vreme ce într-o formă inițială textul a conținut adverbul vreodată. Dar am schimbat. Și da, așa este. Durerile. Fără a deveni fataliști... ne fascinează, ne naștem și murim îmbrățișați în ele. Mulțumesc, Silvia.

Mădălina, uite cum încep să devin eu emoțional astăzi... Da, poezia a reprezentat un fel de naștere pentru mine, și mai ales în acest an. Și poate și în anii care vor veni, cu toată \"frumusețea și durerea lor\". Mulțumesc pentru rîndurile tale.

Da, se simte că te ispitește tonul dodulescian. Apropos, am auzit că face ravagii stilul lui DoDu printre bărbații căsătoriți cam între 30 și 40 de ani în România. E ca un fel de echivalent al fascinației telenovelelor pentru reprezentantele celuilalt sex pe la aceeași vîrstă. Evident remarca nu s-a vrut peiorativă la adresa niciunora. E doar ce-am auzit. În orice caz deci, te ispitește stilul lui dar evident că rezulatatul e semnificativ diferit. Prin unele locuri parcă mai ai stîngăcii (sper să nu te superi de observație) dar e posibil ca în timp să îți cristalizezi un personaj și un stil propriu.
Ceea ce m-a înnebunit însă e povestea cu pescuitul. Eu am copilărit pe malurile Dunării. Mie cînd îmi spui de pescuit și de baltă parcă simt deja nămolul cum îmi trece pe la degetele de la picioare. Cu alte cuvinte e un fior mai abitir decît prima dragoste. Și măi ce mi l-ai stîrnit. Pe chestia asta nu te iert.

profetul

Felicitațiuni....

mulțumesc de trecere Gabi. Mai ales că acest text este unul dintre puținele mele texte care se apropie de acel metalimbaj pe care încă am pînă voi reuși să-l distilez. poezia nousului.
Despre Nina Cassian (Renée Annie Cassian) cum să nu știu, doar avem în comun acelaș oraș natal.

numai bine,

Nu e nevoie să îți ceri iertare. Eu cred că poți să scrii. Dacă nu credeam nu mă oboseam să îți spun părerea mea. Cred tocmai că dacă ai edita textele tale cu un ochi mai critic și mai detașat ai putea scrie bine. În același timp ar trebui să citești și să \"observi\" poezie. E un proces, tu alegi dacă să îl parcurgi sau nu.

Și deci, ce propui? Că eu nu am înțeles.
Evident \"neglijismul\" e de prost gust. Dar mă tem că a existat întotdeauna. Și acum 20 de ani, și acum 200 de ani și acum 2000 de ani. Pe de altă parte copii noștri (în această epocă copleșitor globalizatoare) pot accesa și citi sau asculta din sute și mii de biblioteci online. Surse pe care noi doar acum douăzeci de ani nici nu ni le puteam imagina. Tot ei (sau noi) ne putem \"arde\" pe DVD-ROM orice muzica sau conferință vrem de la jazzul anilor 50 pîna la ultimele concerte ale Misiei. Sau Zubin Mechta.
Lucururile, zic eu, sînt mult mai complexe dragul meu decît le prezinți tu aici. Soluția în fața globalizării înseamnă discernămînt și nu monasticism.
Și totuși care este acel \"ultim[ele] loc[uri] ce-ar putea sluji drept refugiu apolitic, non mercantil\" ? Poezia? Poezia nu a fost niciodată un \"copil cuminte\". Doar în imaginația unora. De multe ori a trăit înaintea vremii ei.

Folosește mouseul nenea Genu. Lasă tasta aia în pace. Unde sînt mașinile de scris de altă dată.... ehei..

Camelia, da, bună întrebare.

Mae, după cum vezi, ți-am ascultat sfatul și îți mulțumesc pentru el.

Paul, știu că citești. Și eu îți citesc textele. Viața, viața e prea plină. Spor la școală.

Textul începe bine dar apoi se pierde în formule banale sau defectuoase.

Reușit text. Are ceva de cîntec. Chiar dacă e la moartea unui cîntăreț, sau poate tocmai de aceea. Dar e reușit. Ar fi interesant de știut și de unde această damnare în inima ta. Dar asta e altă poveste. Textul însă vorbesște. Frust.

Păcat de greșelile de typos și de redactare. Poate și firul narațiunii mai putea fi ajustat pe ici pe colo. Finalul mi se pare prea brusc și previzibil. Cred că se putea construi unul mai bun.

În rest, ideea e interesantă și reușește să fascineze.

întrebarea mea este de ce nu e \"personale\", nia? Nu că ar fi un text slab (nu știu de unde și ideea asta ca dacă ai un text slab trebuie să îl pui la personale... da mă rog). E foarte plin de sentimentul tău de starea ta de o \"zi întreruptă cu pielea roasă în incoerență privind încremenită\". Nu cred că există numai trecut.
Cu siguranță un text pe care l-ai scris și pentru care nu vrei nici un comentariu. Eu am citit-o de două ori și mi-a lăsat acea paralizie pe care ți-o induce un text tragic extrem de reușit.

Da, este un text despre care eu zic că este \"complet\". Adică își închide cercul.
\"ne mușcăm numai scoarța bântuită de mirodenii\" este o intrare foarte reușită în șcenă. Atît cinematografic cît și olfactiv. Și asta e pe gustul meu.
\"cu degetele rescriind
epiderma dintr-un anume
respect pentru chipul
divin al trupului locuit\" ne mută dincolo de senzorial în temutul metafizic.
\"ne ieșim din piele prin ochi
ca dintr-un iaz stramt
incendiind gene si pleoape
scuturare a sângelui în carnea
strămoșilor alcătuind punți
albe\" ... faină imagine și imaginație erotică, extrem de nevulgară. Misticism erotic și totuși nu e neparat oriental. Parcă mai degrabă din cîmpia scită, undeva la nord de Pont.
\"din nuanțe ți se face
deodată rușine te acoperi
de gânduri citezi câțiva poeti
morți de curând tălmăcind tragedia
în culori ce spiraleaza perspectiva\".... nu mai zic nimic,... mi+e că vor spune unii că mă scap la admirații ieftine (ah ce toxică a devenit atmosfera pe poezie.ro, irespirabilă), dar m-am simțit bine cu versurile astea, un fel de bine pre-mistic, un bine de dinainte de semne.
Ultima strofă nu mi s-a părut însă foarte reușită. Poate prin contrast cu celelalte două. Cred că ambiguitatea e puțin superficială iar absconsul puțin confuz. Dar așa văd eu acum.

Un text eminamente masculin. Și asta e bine. ȘI asta e de stea.

eu îi ziceam post-posmodernism, Alina. der totul este atît de relativ și relativizant, vorba lui Leonard Bernstein... poate mai important este spiritul textului, metalimbajul... dinamic vorbind sîntem probabil pe o sinusoidă sau o spirală... oscilînd, din alt punt de vedere, între \"established\" și \"free\"... eu încă nu cred că există profesori de poezie după cum nu există profesori de iubire... there are things you do with your heart...

erată: mie mi s-a părut și nu \"mi-e mi s-a părut\". regretabilă greșeală

Alina, superglue e un lipici. Care nu știu dacă face \"plici\". Sper să nu te superi, (se vrea doar o glumă) dar mie mi-a amitit de panglicile acelea lipicioase din bucătaria bunicii, care se foloseau la prins muște. Parcă **muscamor** se numeau dacă mai îmi aduc bine aminte. Și asta pentru că mă uit aici și văd cîte \"musculițe\" s-au \"lipit\" de textul tău. O adevărată priveliște. :))

Paul,
mă bucur că mai treci. Sper că știi ce este o sau un gargouille. Iar dacă nu, atunci e suficient să te uiți în imagine. Puțin mai multe lămuriri poți găsi aici http://www.wordorigins.org/wordorg.htm#gargoyle
În contextul în care îți poți privi inima ca pe o catedrală sau o basilică, poți deci să te gîndești și la anumite detalii arhitecturale. O pleoapă care se coșcovește poate fi și o pleoapă care se ridică. A mirare, a indispoziție, a dezamăgire.. etc. Și e ca și cum o ridică acea ființă urîtă și totuși contemplativă care privește distant lucrurile și oamenii de foarte sus. Și poate îi și vede mai bine.

Alina, uite că aici ne potrivim la gusturi. Și mie imi place prima parte. Ar fi multe de spus. Dar le las acolo, incifrate.
Despre ludic ludic ludic ar fi cred așa cum și faci deja. Ar fi de rîs. Poate și mai interesant ar fi combinări de ludice și lucide luate cîte trei. Slavă Domnului că nu m-ai întrebat cum ar arăta așa ceva..:))

Silvia, culmea e că tocmai astăzi, aflîndu-mă la vînătoare, în liniște mă gîndeam că ar trebui să scriu un comentariu la textul tău, acela cu muntele bego. Dar uite că acum mi-ai luat-o înainte așa că nu știu ce am să fac ca să nu zică gurile rele că te comentez \"la schimb\". Nu de alta dar a devenit tare toxică atmosfera în ultima vreme pe poezie.ro.
Despre mine îmbrăcat sau dezbrăcat pe poezie, nu cred că mă vei întîlni în ea prea dezbrăcat. Și asta cam din toate punctele de vedere. Unul din motive este și faptul că eu cred că unul din atributele esteticului este nu să reveleze ci să ascundă, să fie nu \"descoperit\" ci \" descoperibil\". Și asta dacă se poate, în mod dificil. De aceea în multe din textele mele sînt incifrat sau abscons. Dar asta nu înseamnă că nu sînt autentic sau semnificativ real. Și am să folosesc aici o expresie a lui Vladimir Albu dintr-un comentariu la un alt text, expresie care mi-e mi s-a părut extraordinară. (aproape că l-am invidiat că a spus-o el și nu eu): \"oamenii nu construiesc poeme rational ci lasa haturile libere, se fotografiaza cu starea in care se afla... \" Cam așa gîndesc și eu despre mine în textle mele.
În ce privește catapetesmele(sau catapeteasma) e multă incifrare acolo. Dar poate, cu \"suportul financiar\" suficient se poate.
Merci de trecere.