Poezie
omul din țara Uț
prietenii
2 min lectură·
Mediu
erau toți acolo de parcă n-ar fi știut că doar prezența lor
ochii lor deschiși bulbucați mă ucid mă eviscerează
îmi despică amintirile una cîte una aburinde încă vii tremurînde
mă priveau seduși parcă de misterul meu mister neînțeles
nici măcar de mine sau de celălalt mine cel fără nume
cel care nu mai vorbea de multă vreme cel care trîntise ușa
în fața lor cu multă vreme în urmă plecase își baricadase scările ușile ferestrele
îmi strigase răstit că nu va mai ieși niciodată că nu mai are poduri
peste prăpăstii așa mi-a zis că nu mai are poduri peste prăpăstii
de atunci am rămas singur nici măcar nu îi observaseră lipsa
nu pricepeau nimic priveau cu ochii lor hipoflamici albicioși
mă priveau mă imortalizau neutru pe retinele lor distrofice
îmi aspirau imaginea chipul în văgăunile minților lor abisale ca într-un vid
mă simțeam prăbușindu-mă în hăul amețitor al sufletului lor mort
încercam să ies din mrejele acelea zvîcnind ca un copil care nu poate să se nască
răbdam tăcerea întrebărilor lipsite de răspuns morminte fără lumină
locuințe de orbi mînjite mîini murdare pași fără sens către nicăieri
ferestre banale pline de murdăria muștelor pe care nu le vede nimeni
aș fi vrut să fiu singur să zbor spre marginea munților nebuniei
dar ei erau acolo mă țineau captiv lumii lor cu hainele lor lungi cu unghiile lor curate
cu fețele lor cumsecade imbecil de omenoase seduși de durerea perfectă
neagră lumină în universul fetid al fericirii lor îmbălsămate cu atîta trudă
033456
0
Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, și se abătea de la rău.
Țara Uț în care a trăit Iov poartă numele unuia dintre nepoții lui Noe și este localizată în regiunea Mesopotamiei. \"Cartea lui Iov\" nu este numai o carte de istorie. Tema cărții este realitatea și sensul suferinței în viața oamenilor lui Dumnezeu. Scena acțiunii cuprinde cerul și pămîntul deopotrivă. Dumnezeu și Satan se înfruntă în lumea nevăzută, iar consecințele se fac resimțite în lumea noastră prin încercări, binecuvîntări și suferințe. Profunzimea ideilor ei transcend timpul și civilizațiile, fiind la fel de actuale astăzi ca și în vremea în care au fost așezate pe hârtie.\"
Numai după indicațiile autorului și după ce am citit câteva articole referitoare la \"Cartea lui Iov\", am înțeles poemul.
Textul pare \"neînțeles / nici măcar de mine sau de celălalt mine cel fără nume\", dar e o mască pe care autorul o poate înlătura doar prin substituire: \"îmi strigase răstit că nu va mai ieși niciodată că nu mai are poduri / peste prăpăstii așa mi-a zis că nu mai are poduri peste prăpăstii\", nu fără riscul de a prelua, chiar dacă doar imaginativ, contururile celor întâmplate deja.
Cred că este unul din cele mai dificile texte citite de mine. Poemul mi-a formulat întrebări și mi-a arătat și o cale, alta sau aceeași, pe care e bine să nu impunem noi sensurile.