altar al unui dumnezeu necunoscut I

amorf, zigomorf și zoomorf; aritmetică și sentiment; Credință și nebunie; aspirație și încarnare; semne de aer, de apă și de foc; lanț al tăriilor și al slăbiciunilor; și peste toate biciul conștiinței de sine scindat între imanența fecioarelor și transcendența idolului de crom.
Ca un poem inițiatic.

Același,

E ceva greu, dens, în poem, poate e greutatea specifică a bărbatului de crom, de parcă ar duce cu sine toate urile lumii, de la începuturile unei Vârste de Fier, în care doar liturgic se mai construiesc aripi.

Versurile:

atunci se face liniște în ochiul furtunii
umbrele sfîșiate ale timpului mort
împietresc în dansuri rupestre
copitele devin aripi dureroase

susțin întreaga lume a poemului și rădăcinile lui primordiale.

Mulțumesc Alina și Vasile. E un text mai greu. Într-un registru diferit poate. Continui să învăț.