Poezie

Sublim vulgar

oda parameciului șchiop

1 min lectură·2 februarie 2004

Mediu

Insidios și efemer cotropești atîtea unghere

ca un intestin sticlos și umed prăvălit apoteotic

peste buzele condamnatului la moarte.

Ca o gingie lipsită de os strivind caria spongiformă a gîndurilor tale

mă privești aparent meditativ și calm...

Verdele puroiului se potrivește de minune culorii antisufletului tău;

E sublim... de-a dreptul sublim

cum pășești ondulînd maiestuos șoldurile falnice ale inepției

tolănindu-te într-un tîrziu asemeni unui eunuc bătrîn și constipat...

Icnetul tău zăvorăște atîtea frămîntări pancreatice încît ne amețești...

Lumea noastră e prea simplă pentru tine...

Labirinticele tale gînduri se împreună într-un fel de gelatină vîscoasă

și ne îmbrățișează pe toți cu o ceață clorhidrică și binevoitoare... e atît de bine...

Și apoi saliva... O da! saliva... nimic nu se aseamănă acestei ploi binecuvîntate,

cînd stropii ei pogoară aurore peste pleopele noastre...

De ce să nu credem? Credem tot ce ne spui! E religia noastră... te venerăm.

O tu! Atotcunoscătorule! Născătorule de nimic și de scrum...

Mă plec asemeni unui nevolnic și te implor: Du-te și fă un duș că puți!

001.827

Virgil Titarenco. “Sublim vulgar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/62100/sublim-vulgar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.