Poezie
Antisublim… (II)
... se termină ianuarie
1 min lectură·
Mediu
Cînd se făcu în sfîrșit liniște,
Am descoperit că nu mai am suflet...
Nu îmi venea să cred!
Căzuse printre foile acelea mari de hîrtie
Și abia mai mișca...
I-am luat fața în palme
Dar îmi evită nervos privirea...
Exasperare...
O stare de sfîrșit de film prost.
Doamne, ce gol în stomac,
Ce rușine!
Îl țineam să nu cadă
Abia își tîra pașii;
Bolnav...
Pretutindeni priviri ironice și milă.
Răcoarea serii îl învioră
Puțin.
Apoi îmi ceru apă.
Și o batistă...
Pornim din nou.
Gemea uneori și amețea.
Nici nu mai îndrăzneam
Să privesc la oameni...
Doamne, ce rușine...
Îmi duceam sufletul
Pe străzile orașului
Ca o povară.
012.869
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “Antisublim… (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/61977/antisublim-iiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am citit tot ce ai postat până acum. Îmi place cum scrii. Te rog, completează numele întreg.
Bine ai venit pe site și mult succes!