Poezie
antimetamorfoze I
spasme amăgitoare
1 min lectură·
Mediu
arcul întins
nemișcat oțel subțire
pleznește nevăzut
înăuntru sfîrtecă zvîrcolindu-și nestatornicia
lama de sînge își taie drum prin lumină
prin viu ca o rădăcină lactiferă
meandrele umbrelor înfloresc arabescuri
în mii de cioburi viața se sparge
dinspre lumile mereu eventuale născînde
spre pulberea silfidică a miilor de năpîrliri
pierdute cărări spre niciunde niciodată
suspendată veșnicie între două spasme amăgitoare
022755
0

Așa am văzut eu… un pastel. Dacă ar fi fost o pânză, ar fi fost mai multe straturi de idei.
drag,
Iulian