Poezie

nipone I I

roșu și alb

1 min lectură·20 aprilie 2005

Mediu

$\"Image$

aștept
clopotul negru își varsă tăcerea în mine
o iluzie a liniștii mă împietrește
în fiecare cută a kimonoului
umbrele stîncilor îmi caută gleznele ca niște curtezane părăsite
mă pipăie cu degetele lor lungi și oarbe ascult
fiecare foșnet misogin al mătăsii
încet rădăcinile cerului îmi străpung trupul privesc
fumul alb despărțit de cenușa strămoșilor
în luciul shinogi-ji al acestui daito
se oglindește prima ramură înflorită de cireș tresar
copilă vinovată ascunsă de soare
nu trebuia să mă privești zvîcnesc
obrazul tău alb
în palmele mele
roșie
o floare

012.296

Despre aceasta lucrare

Autor: Virgil Titarenco
Tip: Poezie
Cuvinte: 89
Citire: 1 min
Versuri: 17
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “nipone I I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/117217/nipone-i-i

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NM nastia muresan✓20 apr. 2005

am citit atenta la ritmul versului, o rostire care ajuta glisarea din contemplatie in meditatie, dupa toate tipicurile, nu...? ma asteptam ca tentativa ta de uniune cu universul sa-ti reuseasca, mai ales atunci cand \"încet rădăcinile cerului îmi străpung trupul privesc
fumul alb despărțit de cenușa strămoșilor
în luciul shinogi-ji al acestui daito
se oglindește prima ramură înflorită de cireș\"....dar n-a fost sa fie, pentru ca tu tresari si zvacnesti la o privire...
in mine, tentativa aproape reusise, insinuoase cuvintele ma adusesera aproape de armonie. o perceptie senzoriala a poemului tau.