Unui poet

vrand epigrame tot pisca
poetul pe-al lui pegas
ce desi-i la zboruri as
sub burta nimic nu-i misca

un poet foarte de seama
vrand s-o-ncerce s-a ranit
cu propria epigrama
dupa care, ce mai drama,
aud c-a murit subit...
(dar de glontz, nu otravit!)

Un poet infatuat,
Tot umbland pe \"interzis\"
A murit accidentat
De masina lui de scris.

Și eu zic că-i un artist,
Se trădează literar,
Dar, pentru-un epigramist,
Doarme mult (!) și scrie rar.

C-ar fi poet în epigramă
Nu este chiar așa o dramă
Însă vă spun o erezie:
El e poet și-n ...poezie.

Un poet adevarat
S-a facut epigramist
Toti pe el s-au suparat
Ca inteapa.. ca ziarist!

Fara sa ma erijez in cunoscator, apreciez demersul lui Anton care probabil sesizeaza afluenta de epigrame sa le zicem \"mai putin bune\" de pe site. Jurnalistic, e drept. Salutari, maestre Jupp, inca o epigrama reusita.
Numai bine,
Bobadil.

Intrași în colimator...
Ia, te-mpinse cele toane,
Fă, deci, stânga-n jur ușor
Că e cam \"fagado\",-Antoane!

pe acest poet de seama
eu sa-l concur n-are rost
nici macar la epigrama...
(nu pot scrie-asa de prost)

Sorin, mulțumesc de vizită și că ne-ai reamintit una dintre vechile tale epigrame de succes.

***

Silvia, ești mult prea bună, epigrama nu merită atîtea laude și nici steluță, mai ales că stă bîrnă în ochii multora.

***
Elia, n-am prea înțeles catrenul tău; primele dou[ versuri par să se refere la poet, ultimele două la mine; să le reamintim:

Și eu zic că-i un artist,
Se trădează literar,
Dar, pentru-un epigramist,
Doarme mult (!) și scrie rar.(Elia David)

Întreb ca să îmi fie clar
Și să-mi explici cum se cuvine:
Poetu-acela scrie rar
Dar scrie bine?

***

Florine, m-ai surprins cu această epigramă, păi ce ar trebui să scrie poetul?
C-ar fi poet în epigramă
Nu este chiar așa o dramă
Însă vă spun o erezie:
El e poet și-n ...poezie.(Florin Rotaru)

Eu mă amuz (cam cu sadism)
De poanta-ți ce stă mărturie
Că, tot Vorbind de poezie,
Tu ne-ai turnat... un prozaism.

***

Andu, poate ai dreptate și Anton vrea să îi beștelească pe cei ce scriu \"mai puțin bine\". Dar vezi tu, el mă beștelește pe mine... o fi \"numai bine\"?
De catren nu zic nica da\' de titlu mă iau!

\"Epigrama, chiar de-i schioapa/ Simti in plin cum te inteapa\" (Andu Moldovean)

Știu că-s cîrcotaș, măi tată,
Dar te contrazic de zor:
Epigrama e ratată
De-i lipsește vreun picior.

***

Ioan Peia, frate, ajută-mă că nu pot să dorm, ce este \"fagado\"? Am întrebat în stînga/în dreapta, nimic!

***
Primul și ultimul și niciodată cel din urmă, nene Genu, mulțumesc pentru cele trei catrene, mă reped doar la ultimul (motive personale):

pe acest poet de seama
eu sa-l concur n-are rost
nici macar la epigrama...
(nu pot scrie-asa de prost)(Dumitru Cioacă-Genuneanu)

Eu, gîndind la o adică,
Sunt mai optimist, Mitică
Și îți spun, să afle toți:
ȘTIU CÃ POȚI!

pe acest poet de seama
sa-l concurez n-are rost
nici macar la epigrama...
( nu pot scrie-asa de prost!)
(Dumitru Cioaca-Genuneanu)

Eu gandind la o adica
Sunt mai optimist Mitica
Si iti spu sa afle toti:
STIU CA POTI!
(Jupp B. Itter)

cand il iau cu mestesuguri
jupp al meu devine trist
dar cand vede betesuguri
la mine-i iar optimist

P.S. Jupp, m-ai omorat cu catrenul tau care nu numai ca e plin de haz dar e si adevarat. Cat mai multe de acelasi calibru batrane!

Hai să-ți spun un mic secret
epigrama cum se face:
Pui trei versuri în buchet
Și-n al patrulea pui...ace.

Cum, în italiană, io sono molto tufa de Veneția, și lipsindu-mi pe-aici, pe unde mă aflu, un dicționar spre consultare, am să vă zic tărășenia care mi-a furnizat ideia cu \"fa gaddo\"! (caligrafiez după închipuire): într-o reclamă TV, o cuconiță, care stă întinsă în pat alături de un individ, aflată ea într-o stare pirotehnică avansată, îi sugestionează acestuia: \"Antonio...fa galldo!\" Adică: \"Antonio, nesimțitule, iau foc\"! Insul îi aduce din frigider răcoritoarea cu pricina. După ingurgitare, madama, cutreierată de frisoane metafizice, șoptește aluziv: \"Antonio...fa fretto!\" Adică, probabil:\"fă-mi frecție\"! sau cam așa ceva... Asta fu. Clarissimo?
PS
Mă folosesc de prilej, maestro, să vă felicit pentru parodii. Plăcut în mod deosebit. Mână sigură, dicurs liric excelent susținut. De ce nu recidivați?

\"Pui trei versuri în buchet
Și-n al patrulea pui...ace.\" - Liviu Nanu

După aste definiri
Cum am gratula o damă?!
Cu-n buchet de trandafiri
Sau c-o... super-epigramă?

Hai să-ți spun un mic secret
epigrama cum se face:
Pui trei versuri în buchet
Și-n al patrulea pui... ace. (Liviu Nanu - Anton)

Au încercat și alții să definească epigrama cam în același mod, așa că nu pot spunde decît că:

Anton, o vulpe cam bătrînă,
În epigrame-nvățăcel,
Ne vinde la a doua mînă
Secretul lui Polichinelle.

:))))))))))))
Super motivația pentru \"fagado\" dar mai ales pentru traducerile pline de umor.
Cît despre catren:

După aste definiri
Cum am gratula o damă?!
Cu-n buchet de trandafiri
Sau c-o... super-epigramă? (Ioan Peia)

Cum să gratulezi o doamnă?
Cît ți-e vară în simțiri,
Nu-i firesc?... Cu trandafiri!
(Ghimpii-i ții pentru la toamnă!)

Cu trei versuri și un ac
Gratulatul e cam slab
De vrei s-o “înțepi”, măi drace
Pune-te …. la patru ace

Împletind lâna din turmă,
Lână extra, merinos,
Văd, modelul, pân\' la urmă,
V-a ieșit cumva pe dos.

Excelentă epigramă!! Fă-mi hatâru\',monșer, și fă-o perfectă, aranjându-o din rimă, s-o adaug aci, la geniale!

Gratulatul s-o finit
Nene Jupp în toamna aia
Când i-oi declara spășit:
Pardon! a-nțărcat bălaia!!...

Suntem mereu lihniți de foame,
Mâncăm poeți de soi, cu stimă,
În porții mari, de kilograme,
Și la desert, mâncăm o rimă.

Cu trei versuri și un ac
Gratulatu-i cam sărac
De vrei s-o “înțepi”, măi drace
Pune-te …. la patru ace

P.S. pt. Ioan Peia : Sterge te rog pe viitor din sistemul \"Dl.Horia\" deleleurile :)

Cum sunt de fire altruist
Si fiindca e epigramist
Am sa ofer de vrea si ea
O rima pentru Ion Pei(e)a

Bine, Horică! Am priceput cum e cu deleleurile, io ziceam c-ar fi o regulă elementară de considerație, pe care o moștenesc de la magul Nichita. După moartea lui Al. Ivasiuc, la cutremurul din \'77, Nichita, la finele unui recviem, încheie cu o formulare ce a făcut să-mi dea lacrimile: \"Mi-e dor de dumneavoastră, Alexandre!\". De-atunci, pentru mine, acest gen de formulări înseamnă o supremă formulă de respect pentru omul cu care comunic, precum și pentru scurta lui existență trecătoare, îngemănată cu a mea; în ultimă instanță, respect și fior nedeslușit față de ceea ce suntem și nu știm...
Mulțumesc pentru retușul epigramei, am colecționat-o. Sunteți o familie haioasă și mult, de mine, iubită, măi epigramaticilor, fir-ați de râs!!

constatare de poet si atat