Povestea porcului

Autoritatea Natională Sanitar Veterinară din România: ”Nerespectarea condițiilor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul tăierii și/sau uciderii porcilor, folosirea altor metode de ucidere decît cele autorizate de autoritatea sanitar veterinară se pedepsește cu amenzi cuprinse intre 1500 si 5000 de Roni”(împărțiți la doi ca să aflați în dolari canadieni). Porcul deci, nu mai poate fi înjunghiat după obicei, ci trebuie musai electrocutat, gazat, sau împușcat în cap ca să nu care cumva să sufere „traume psihice” Porcul moare astfel fară dureri, împăcat cu sine, iar in carnea lui găsim mult mai puține toxine. Acțiunea de mai jos se petrece în satul Mierleștii de Sus, judetul Olt. Ion și Vasile sunt doi țărani care vor să intre și ei in Europa, dar care nu vor să renunțe la pomana porcului. -Ioane, mă ajuți mă să tai porcul? -Măi Vasile, tu n-ai auzit mă că acuma porcul nu se mai înjunghie, acuma se eutanasiază? –Se eutana... ce mă? –Se electrocutează cu șoc electric, sau se gazează, mă incultule, se vede că nu te uiți la știrile de la ora 5 la ProTV. Sau măcar îi dai c-o lopată în cap ca să-l anesteziezi, dacă n-ai cloroform si pe urmă-l impuști in cap când doarme. -Măi Ioane, mă ajuți mă ca să asasinez porcul, ori nu? –Mă, eu te ajut, dar numai după normele europene, că altfel ne pun ăștia de la Autoritatea Națională Sanitar Veterinară să plătim cât nu face. -Păi atunci să-ncercăm să-l electrocutam. Firele alea de pe stâlpii de înaltâ tensiune au peste 5000 de volți. Dar cum facem să-l urcăm până acolo? –Măi Vasile gandește-te la ceva mai simplu. N-auzi că n-avem voie să stresăm animalul? Tu ai auzit de camerele de gazare de la Auschwitz? –Bineinteles c-am auzit, măi Ioane. Crezi că numai tu știi bancuri cu evrei? -Astea nu sunt bancuri. Sunt metode de exterminare în masă Vasile. -Si ce-are asta cu porcul meu? -Păi moartea prin asfixierea cu gaz e o moarte ușoară. Se incadrează în normele europene. -Și care-o să fie camera de gazare? –Cum care, măi Vasile. Bucataria. Dăm drumul la gazele de la butelie, băgam porcul în bucătarie și așteptam. –Că bine zici, măi Ioane. Pentru ideea asta meriți jumatate din pomana porcului. Zis și făcut. Trecem peste partea cu introdusul animalului în bucătarie, parte care a necesitat confecționarea unui ham și momirea porcului cu ajutorul unui film porcos și cu floricele de porumb ca să se binedispună. Dupa fix o oră si 45 de minute, timp în care animalul a băut și două beri și a râgâit ca un porc cei doi au reușit să-l introducă în bucatarie și să dea drumul la gaze. Cuprins de remușcări Vasile i-a cerut amanunte lui Ion despre modul în care se produce moartea prin asfixiere. –Măi Vasile, mai ții minte acum doi ani când ai coborât în beci să vânturi vinul și te-a găsit nevastă-mea prăbușit lânga butoi și cu furtunul în gură? –Mai țin, cum să nu țin, că doar ea mi-a facut respirație gură la gură. –Păi vezi, așa e și cu porcul. –Și lui cine-o să-i faca respirație gură la gură, tot nevastă-ta? -Vasile,vezi că te-ntreci cu gluma și te las cu porcul în baltă. –Păi chiar că e-n baltă, uite ce-a facut animalul, a răsturnat ceaunul de apă de pe aragaz și mălaiul din dulap și-acuma se tăvălește-n el ca-n noroi. Auzi Ioane, eu zic c-ar trebui să schimbam metoda. A trecut mai bine de o oră și nu se-ntamplă nimica. Mai bine să-l împușcăm în cap cu pistolul de impușcat cuie. -Măi Vasile, nu sunt eu de vină ca ți-ai construit o bucătărie așa de mare, cum ai vazut tu pe Discovery că-și fac americanii. E prea largă și gazul ăsta de butelie e prea diluat. Uite ce-o să facem. Tu ții porcul cu gura deschisă și-i vâri deștele în nas iar eu îi bag furtunul de la butelie pe gât. În felul ăsta el o să tragă din furtun ca la ședințele de aerosoli de la Băile Felix. –Să-i mai dăm atunci niște bere cu pâine să stea liniștit, zise Vasile înțelept. Ion și Vasile s-au luptat cu monstrul ce cântărea circa 140 de kg, încă vreo 2 ore. Dupa 10 litri de bere au reușit să-i bage furtunul în gură. L-au ținut așa vreo 30 de minute până când porcul a dat semne că nu mai mișcă. S-au privit atunci în ochi cu bucuria muncii împlinite și cu sentimentul că, deși sunt doi țărani de unde a-nțărcat mutu scroafa, au intrat și ei în Europa. În timp ce-și ștergea broboanele de sudoare de pe frunte, Vasile și-a aprins o țigară, gândindu-se ce moarte ușoară a avut până la urmă porcul. La flacăra brichetei n-a mai apucat să vadă decât expresia îngrozită de pe fața lui Ion. A doua zi, la Știrile de la ora 5, oamenii din satul Mierleștii de Sus povesteau cum s-a abătut din senin asupra localității o ploaie cu bucăți de șorici gata pârlite, foarte gustoase și fară pic de toxine.