Iubirea ca un dop de plută

Ai promis că indiferent ce se va întâmpla cu viața noastră mă vei aștepta în stația tramvaiului 14, sau în curtea liceului, sau cel mai bine într-o sticlă de vin. Vom fi împreună-ntr-o zi, spuneai, mereu cu alții de mână. Numai eu știu câte dopuri de plută am desfăcut de atunci. Când în sfârșit a venit și ziua mea, mi-am scos blugii jerpeliți de la naftalină, mi-am lipit pe față zâmbetul strâmb, mai mult spre stânga, mi-am șters din palmă linia vieții, mi-am încălțat tenișii scâlciați, am mai citit o data sms-ul de la tine și m-am urcat în trenul galben fără cai. Un timp am fost poetul lu\' pește, recitat printre blocuri de băieții de cartier. Pe urmă n-am mai scris nimic. Sper că nu din cauza mea, mi-ai spus într-o zi prin ușa întredeschisă de la baie, în timp ce te spălai pe dinți cu Colgate Total. După o vreme nu te-am mai zărit prin casă. A rămas doar un cuvânt scris cu aburul respirației pe oglinda din baie.

Mâine am să-mi cumpăr un nou tirbușon.