Violeta Florentina Ion

mi-ai decupat din suflet o seceră de argint în fiecare noapte o spânzuri de cer un gest reflex în timp ce-ți iei femeia de păr și îi strecori mâna sub fustă sau îi fugărești flămând

bolnavă fiind de tine ai zis bogdaproste și m-ai rebotezat Ilinca mai știi să asculți dincolo de pădurea copilăriei aș striga cu-cu dar nu mă vezi și nu mă auzi (petale de mac roșu

Când am făcut legământ de iubire te-am luat cu vârtejurile tale de ape și mă țineam de copaia în care te scăldase muma ta ascultam cu pioșenie blestemele ce-ți clocoteau în degete pe sub

mi-ai pus coroană de spini și m-ai etichetat: expirată m-am prelins ca spuma în halbe clocotește amarul n-am suportat niciodată izul de mucegai îți albește fața și-ți înnegrește plămânii în

mai joci yams? ai înșfăcat zilele nu te-ai mulțumit numai cu ele ai tăvălit nopțile prin var și mi le-ai aruncat ai întins mâna falangele cotrobăiau înebunite prin cămașa mea de

Ți-ai dezgolit dinții, savoare de pradă Scârție limbă de ceasornic pe cadranul ochilor mei O sudoare rece sfâșie minutele Și plâng orb castanii la porți de suflet Pe margini de

Strivește stratul de flori Între coapsă și târn e doar o viață Se prelinge vara pe lângă corp Și iarba iederă pe trup de timp S-a uscat, țărână Mătură Mirceo, Mătură privirea

sfârcurile degetelor se contractă a durere țipăt orb plonjează pe un pat de spital trec șiruri nesfârșite gâturi lungi de zile defrișate

din cubul de sticlă în care palmele mele au fost sechestrate se scurg albe tăceri ridicate la pătrat doar de puterea necuvântului sunt omul fără mâini le-am pierdut odată cu

mi-au devenit brațele păsări lungi și albe de îmbrățișez norii cu ele gura mea îți soarbe cerul iar uneori îți simt între dinți

o tuse tabagică rupe ziua în bucăți țipă dimineața degeaba tot cârpești izmenele vieții mereu se vor rupe în cur expectorezi necazuri și amăgiri iubiri revocate și ceruri

picură-n oase izvor din lumina primei zile de duminică strop de dumnezeire în ochiul păgân ancorat între râpă și înalt soarele deschide cărare spre tine respiri prin firele de iarbă verde

colindăm printre comete care-și ling rănile străini de calea lactee aterizăm printre neoane luminând mizer bulevardele vieții într-o goană nebună gaze de eșapament și semafoare tâmpe urmăriți

help m-am rătăcit pe latura de nord a sufletului tău e frig de plânge albul în matca lui de veacuri pe buza ruptă de ger au înflorit ghețari ochii tăi cute în iatacuri terfelite de

să nu te superi dacă visele mele fantome cu fuste înflorate vor cânta ,,Deschide ușa creștine’’ la margini de soartă sau își vor sufleca surâsurile până la cingătoare defilând

la polul sud al ochilor tăi sângeră gura lângă horn nepângărit de flacără stalactită a înghețului din tine am coborât din trup de vară într-un sens giratoriu

te acuz de furt (mi-ai împachetat zilele și le-ai aruncat dar ai uitat să anulezi contractul cu REBU) din certificatul de naștere ai făcut arcă să salvezi toți câinii vagabonzi cu

te-a prins noaptea la furat de zile mi-ai picurat pe sân amprenta indestructibilă a clipelor în care luna amețită de dor își strecura degetele prin gândurile mele legată la ochi

bolnavă fiind de tine și internată la urgență nu te-am mai găsit în niciun ungher te-am căutat printre lanuri ce-mi sărutau tălpile de vară și romanțe târzii care-mi alunecau pe sub bluză

schimburi echitabile cedez patru pereți roz contra o pereche de palme care să omoare caii fosforescenți care nechează în nopțile cu lună și își scuipă în copite bătătorite adevărurile în manej

țigara ta fumegă încă în scrumiera de lut a trupului meu gust de toamnă la camera în care ploile își pun straie cernite ferestre către mine își atârnă cercei la urechi mie îmi atârnă

tu cel care mi-ai pus în spate toate pietrele de râu străbătute de curgerea mea te-ai întors cu năvoade pline de înfrângeri și pleoape nituite a orbire târând după

ți-ai aruncat ochii spre mine de atunci îi țin ascunși în bluza aia prin care mi se vedea sufletul decoltat până la brâu țesută-n război de sălbatice guri și gust de năluci ce-s arse

trag după mine o fărâmă de cer ca un bătrân paralitic ultima suflare rămasă în noapte degetele stelelor se frâng la marginea șoselei din dealul cu spini scrâșnet și-un urlet mușcă din