Mătură Mirceo, curtea, mătură!

Strivește stratul de flori

Între coapsă și târn e doar o viață

Se prelinge vara pe lângă corp

Și iarba iederă pe trup de timp

S-a uscat, țărână

Mătură Mirceo,

Mătură privirea aceea năucă ce poartă și acum autograful tău

buzele cu aromă de tăceri, amare, stivite

gustul de femeie îndrăgostită ieșită din tipare,

țipătul de război și apa nestătută din căușul palmelor

mătură atingerile și tresăririle

fiorul care-ți străbate și acum fiordurile

Bărbatul meu ți-a împrumutat gesturile

Nu știu dacă sunt aevea sau îmi joacă feste imaginația

Te-am simțit în mine, radiai

M-ai văzut ieri când mi-am tras cămeșa peste tinerețea ruptă?

Îmi plângeau sânii a seri parfumate iar buza ta… atârna mută

În cartierul de vest cânta o chinezoaică

Mătură gând și speranță,

Căruța cu vise pe care le-ai terfelit la porțile orașului

Și steaua aceea căzută în dizgrație, rătăcită printre chiștoace de Carpați

Nu le mai ascunde după canapeaua unde nu te-ai împreunat niciodată cu soarta

Ridică naibii odată hubloul poate… poate

Nu simți cum circulă slută durerea prin șalele tale? de la măturat, Mirceo, de la măturat!

Sigilat într-o banalitate ce latră și azi a pustiu

Vei rămâne toată viața un măturător de vise!