Violeta Florentina Ion

Eu vreau să mă iubești pe mine Lut din lutul creației, Amforă cu vin roșu pe umerii tinereții pierdute. Vreau să mă urmărești în nopțile goale de lună Cu picioarele înlănțuite de ierburile

ei, femeie niciodată nu ai știut de ce plouă ulciorul ca un cer cu smalțul găurit sunt lacrimi din lut de gând și nici n-ai înțeles că nu-i poți astupa toate găurile că nu-i lupta lui cu

privește! nu ai bani de bilet poți doar să privești te uiți c-un zâmbet tâmp ochii copiilor lumii cerșesc la masa verde se negociază naufragii Dumnezeu absentează nemotivat!

Ha,ha! ce crezi că vei găsi Dincolo în acel singur Dincolo în care tu poți exista dincolo de iederi ce se prind cu disperare de luntrea cu care încerci să ajungi să fugi sa scapi

nu-i nimic dacă nu-mi voi regăsi atingerea printre cutele trecutelor doruri si dacă în nopțile în care țipă insomnia sărutul meu lunatic nu va mai regăsi cupa buzelor tale și nu-i nimic dacă

iubitule, dă-mi mâna printre mesteceni înfloresc surâsuri peste acoperișul lumii zboară păsări pasul poartă încă urma aripei iar ochii lumina poveștilor cu ,,a fost

privesc spre fereastră dincolo, în sala de operație cineva îmi amputează sufletul toată greutatea lumii apasă în pereții cavou latră durerea din varul cel stins cu lacrima nopții