N-am mai scris demult, ci doar periodic-
Parcă mă doare degetul
Și capul mi-a îmbătrânit:
Lumea se învârte cu o viteză amețitoare,
Și cu toate că pământul e rotund
Toți privesc de după
M-aș putea regăsi în lacrimă,
Însă mi-e dor de cuvinte.
Îți analizez privirea
Și cred că mă mișc o dată cu ea...
Privind înăuntru găsesc înălțare,
Sau cădere.
Privind... găsesc o Șansă!
Dacă mă iubești cum spui
Sigur ai să mă ierți
Când te voi răni...
Chiar dacă va fi prea des,
Prea mult și prea înfrigurat
Te rog să înveți să mă ierți!
Lumea nu te va lăsa,
Va apăsa asupra
Iisuse,
Aș vrea să mă prefac în tâlharul de lângă Tine-
Ca cel din dreapta-se poate până mâine
S-ajung în Rai? -
Dar am crezut că-mi dai!
Iisuse,
Poate da sau poate nu
Răspunsul îl cunoști
Și Dumnezeu a zis: \" Să fie! \"
Și așa a fost...
Odată creați, am fost
lăsați pe Pământ...
Acolo ne-a fost și bine,
dar ne-a fost și rău...
Am văzut îngeri,
Am văzut și diavoli.
Am văzut
Am înțeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă și-ți face sufletul bucățele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace și împăcare!!!
Pe prima o cauți cu înflăcărare,
Iar pe a doua o
Dragă Mamă,
Sunt plină de viață-
De viața din tine...
M-ai învățat să râd și să plâng,
Mi-ai arătat surâsul și
tristețea lumii,
Mi-ai dăruit viața completă.
M-ai învățat să sper-
Sperând atât
Cerșesc clipe de fericire de la viață-
Clipe mărunte și discrete,
Scanate sau puse pe dischete
Într-un imens tot de neant...
Cerșesc clipe de fericire timpurie-
Ce-atârnă pe perete sau puse
Destinul stă pe-un colț de creangă
În fața mea
Și vântul leagănă.
Vederea mea-i opacă
Și nu-mi pot defini simțurile.
Vreau să zbor la el,
Sau poate să îl strig,
Să-l apuc de-un colț de
Copilul nu vrea să sugă sângele nefericirii.
Nefericirea îl îndeamnă însă să o facă,
Îl cuprinde cu tentaculele-i hâde
Și spurcate de regret.
E vremea jocului, e vremea fericirii...
Copilul
Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îți pot dărui nesfârșirea,
Pot lua sfârșitul
Și cu el- pe tine!
Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a
Ființa Ta a mărturisit
Spre mine.
Mi-am dezlipit pleoapele obosite
Și am privit înapoi-
Privirea mi s-a plecat pe
Chipul Tău,
Iisuse, și Te-am divinizat.
Particulele sufletului meu
S-au
Cel mai mult regret că trece clipa,
Nu timpul.
Cel mai mult regret că trece
Fără să pot apăsa asupra ei
Cu ceva...
Timp, timp, timp-
Și câte clipe când repet! -
Stai, nu pleca!
Stai să-ți
Un lucru știu sigur:
Că sunt mai presus de cei
Care \" dau cu bățul să mai și pută\" !
Asta e!
Sunt mai presus
De nimicul care începusem să fiu!
Cum am ajuns?
Făcând-
Nu cu bățul, ci cu
Îmi \" calc\" aproapele în picioare
Cu credința într-un ideal,
Cu speranța că astfel voi reuși-
Orice mare sacrificiu își are imensa sa jertfă!
Merg încet, dar sigur și apăsat
Spre ceea ce
Doamne, sunt eu fericită-
Când sunt copaci care încă cresc,
Veri care înfloresc,
Toamne care se coc
Și ierni care se ning???
Sunt fericită,
Sau e doar iluzia
Că verdeața e verde,
Cerul
Doamne, cred că pe cei prea buni
Îi chemi mult prea repede
Iar pe noi ceilalți...
Ne lași să ne iluzionăm în continuare...
Ar fi bine să cedăm, nu?
Ar fi bine să nu ne pese, nu?
Crezi? Te
Hai, iubite,
Să ne abandonăm
Unul în trupul celuilalt!
Nu vei găsi căldura maternă-
Vei găsi fierbințeala instinctuală a firii...
Pătrunde-mi gândurile
Și lasă-te pradă încetinirii
N-am făcut nimic astăzi Doamne,
Iar ce se presupune că am făcut
E numai un capriciu al sorții-
Ideea este netrebnică,
Dar poate sunt doar eu,
Eu cu mine...
În afara
În care lume te-ai dus copile?
În cea roasă de molii,
Sau în cea culeasă de viermi? ...
În ce colț îți macini singurătatea?
Ca mine, în colțul lumii mele,
Sau ca tine în colț de eternitate?
Decât să urăsc-
Mai bine plâng pentru dușmanul meu;
Sau, mai bine, pentru străinul meu!
Avem impresia că-
Pentru noi totul,
Iar pentru ceilalți ce rămâne!
Ce-ar fi-
Să ne oprim pentru o
Am furat ca să primesc prin legea compensației
Suferință pentru creație-
\" Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou! \"
sau, altfel spus...
de la ou la bou pentru a ajunge cât mai
Cândva am avut un înger-
Spera să-i crească odată aripile
Să poată zbura!
Am avut un înger
Căruia aripile i-au crescut într-adevăr
Și încet-încet a învățat să zboare...
Aripile nu i-au
Cât de îndurerat
Poate fi un pescăruș
În mâinile unui necunoscut?
Atât cât nu se aștepta...
Iluziile i s-au frânt
Și aripile i s-au spart
De stânci de deznădejde.
Întins
VD