Victoria Dicu

Caută menirea de a fi tu însuți, Găsește-ți calea și măsura, Iar pe aproape lasă-l să și-o caute- o va găsi! Posibilitatea unei reușite Stă doar în datul fiecăruia... Nu în furt și nici în

Caracterizăm lumi de cretă- Ceea ce am vrea să auzim, Ceea ce am vrea să spunem; Gândim că ceea ce ar fi, Ar fi mai bine! ... Nu caracterizăm însă lumea noastră de carne- Ceea ce auzim, Ceea

Câtă tristețe... Colțul buzelor cade din ce în ce mai acut spre pământ! Cât adevăr despre mine... Colțul sufletului țipă din ce în ce mai pustiu spre cer! Câtă iubire... Colțul inimii

Lume, lume... ce mult te înșeli Asupra zâmbetului meu! Fața-mi interioară e atât de mică, Atât de încercănată și atât de tristă: Am încercat mereu totul- Uneori boala, alteori durerea; Uneori

Întâi am apărut eu, Apoi ai apărut și tu... M-am folosit de tine Asemeni unei jucării Și-apoi te-am aruncat- De lângă mine, sau din suflet... Nici eu nu știu. Așa poate am simțit, Sau... așa

Je t\'aime, dar te iubeam... Iubirea e frumoasă- Mi s-a spus- Iubirea pentru mine ești doar tu, Și mi-e de-ajuns! Milliers de fleurs Et de couleurs; Milliers d\'amours Comprend ma

Șoapte fugare, Dănțuie amețitor, Cuprinsă sunt de-un dor... De iubire. Aripi de vânt, Pe buze presară, Eternul sărut... De iubire. Luna răsare, Noaptea îndeamnă, Către un vis... De

Întotdeauna am visat că cineva scrie o dată cu mine, Prin mine... Cu gânduri identice de nesfârșită suferință. Era cineva înalt și ireal de frumos- În suflet... Și totul era contopit cu

Vreau să prind clipa Și s-o păstrez pentru mine! S-o-ncătușez... Vreau să mă înalț prin ea- La rangul de Om. Acum ninge... Îmi pare clipa un fulg... Ce se stinge pe pământ- Asemeni omului!

Aștept să mai treacă și ora asta- O ultimă oră... O ultimă oră și apoi să se întâmple, O ultimă oră ca apoi să mă ridic Și să călătoresc! Să se întâmple pentru că îmi pasă- O ultimă oră... O

Ei merg și se perindă prin lume. Trec peste clipă, sfidând timpul, Dar cineva așteaptă- Să prindă clipa și s-o savureze... Acela este Omul- Ființa ce strigă după nou Și după ploaie- Noul ce

Când voi muri, Dacă voi apuca să-mi prind sfârșitul, Vă voi invita pe toți- Pe cei care vă cunosc, Sau pe care nu am apucat încă. Vreau să veniți Ca să vă pot cuprinde cu privirea... O ultimă

Unii caută înțelesuri în lacrimă, Alții- în nimicurile inflației... Și unii și alții conviețuiesc. Atât cât e necesar- firul ierbii crește. Nu cere socoteală, nu țipă... Așa îi este dat- să

Te târâi în mocirlă ca să poți merge în lumină- apoi. Să știi ce-i pasul și cât poate face doi cu doi. Spun unii că noroiul e murdar, ciudat, Lumină-i la-nceput, apoi este păcat! Alegi iar

Simt greutatea lumii pe inima mea Și inima mea e rea- Le strânge și le adapă Din sângele- apă... Nefericirea lumii se adună în pieptul rău, O strâng ca pe un tot al meu, O lepăd și mă lepăd

Credeam că pot, Credeam că merit să pot... Aveam ceva, dar vroiam mai mult Și am picat în mrejele vieții. Vroiam să zbor, Dar aripile îmi erau prea scurte și prea firave. Am căzut și m-a

Ah, neîndurătoare soartă... De ce insiști să-mi fie bine Când știi că nu-i posibil? Nu mi s-a născut fericirea. Nici măcar nu știu Dacă sunt născută să o cunosc... O simt ca o răsuflare

E vremea noastră mi s-a spus Și-am pus amprenta acolo sus- Ca să se știe! A fost nevoie să mă lupt Și nevoită să înfrunt- Dar nu învinsă! Și-acum revin încet și spun: În lume totul este

Imagine umedă în lumea vastă, Iluzie într-o lume de neant albastră, Un cer albastru de cărămidă sinelie- Un simplu templu al unei lumi de jucărie. Un vis de pluș și pluș de fum, Mergând încet

- Părăsit de suflet, Lipsit de aripi- Ce crezi că ai putea să faci Într-o lume meschină... - Aș putea să merg prin cenușă, Dar focul mă face puternic. Aș putea vorbi în șoaptă, Dar răcnetul

Dumnezeul meu e mai presus Decât credința voastră! Când Îl privesc- mă înalț, Când vă privesc... mă văd pe mine. În voi zac eu și dincolo de voi, Stă El și Împărăția promisă! Aici mi s-a dat

Era un drum de țară Poleit cu amintiri fugare- Timpul trecuse-ncet în amăgire Încât se scurse... se făcuse seară. Un firicel de apă îndrăzni să miște- Tăcerii dându-i asul cel din urmă- E o

N. o. a. p. t. e. Natura în Oglinda Albastră... Puritatea Tăcerii Eterne. M. a. r. e. a. Mireasa Ascunsă în Reveria Eternității Apelor. E. g. o. i. s. m. u.

Ruine de suflet prematur, Imagini de copii cu părul sur, Lumi sclipitoare cu haine cochete, Perfecțiuni înălțate pe defecte! Palate clădite pe ruine- Sunt vechi- făuritorii sunt de vină; Sunt