Poezie

Adevar la Superlativ

( Ancai Tudose)

1 min lectură·24 ianuarie 2006

Mediu

Dumnezeul meu e mai presus

Decât credința voastră!

Când Îl privesc- mă înalț,

Când vă privesc... mă văd pe mine.

În voi zac eu și dincolo de voi,

Stă El și Împărăția promisă!

Aici mi s-a dat o împărăție găunoasă

Și totuși plină de misterele celeilalte...

Mă am pe mine ca să văd păcatul,

Îl am pe El să văd ce-mi mai rămâne,

Dar trebuie să trec prin mine

Ca să ajung la El( un fel de rug) ...

Dumnezeul meu e plămădit în

Sufletul și conștiința mea,

Este înconjurat de un alt eu

Pe care l-am cunoscut aici, pe pământ.

Aici voi ispăși pe altarul trupului

Ca, mai târziu, să mă desfăt pe cel al

Sufletului, având aura Dumnezeului

Și Cetatea Adevărului- la Superlativ.

001.332

Victoria Dicu. “Adevar la Superlativ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victoria-dicu/poezie/162156/adevar-la-superlativ

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.