Poezie
Adevar la Superlativ
( Ancai Tudose)
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeul meu e mai presus
Decât credința voastră!
Când Îl privesc- mă înalț,
Când vă privesc... mă văd pe mine.
În voi zac eu și dincolo de voi,
Stă El și Împărăția promisă!
Aici mi s-a dat o împărăție găunoasă
Și totuși plină de misterele celeilalte...
Mă am pe mine ca să văd păcatul,
Îl am pe El să văd ce-mi mai rămâne,
Dar trebuie să trec prin mine
Ca să ajung la El( un fel de rug) ...
Dumnezeul meu e plămădit în
Sufletul și conștiința mea,
Este înconjurat de un alt eu
Pe care l-am cunoscut aici, pe pământ.
Aici voi ispăși pe altarul trupului
Ca, mai târziu, să mă desfăt pe cel al
Sufletului, având aura Dumnezeului
Și Cetatea Adevărului- la Superlativ.
001.321
0