Victoria Dicu

Spice de grâu într-un vas de pământ, Spice de grâu într-un lan de pe câmp, Vara e-aproape de noi amândoi... Vara e-n toi! Iazul e-aproape, în el ne privim, Chipuri micuțe ce le iubim, Iazul

În viață sunt doar două culori: Roșu și Iubire... Prima privește, A doua palpită. În viață sunt doar doi: El și El- Și o dragoste stăpânitoare de doruri. El mă alege, Iar celălalt El caută

Lume, lume, Măști și flori, Stele-n lume, Stele-n nori. Râd cu toții, Râd și eu, Râde lumea- Un ecou. Măști pe față, Măști pe noi, Măști pe lume, Prin noroi. Toți sunt veseli, Toți sunt

Cel mai înalt somn de realitate Este realitatea însăși- Te culci, te trezești, Te trezești, te culci din nou Și în final adormi... Visezi frumos: Cum faci un pas, Apoi doi sau trei, în

Copilăria a fost și va rămâne cea mai frumoasă! Trebuie conștientizat însă că fiecare etapă Are ceva frumos, seducător chiar. Descoperă partea luminoasă și vei găsi sensul vieții... Lasă-te

Dobitoc animalul numit Om. Crede într-o carapace Mai mult decât în sentimentul Contractului ce, inspirați, l-au semnat. O gălăgie infernală de ciocane- Ce sparg o construcție gândită de

Dacă i-aș reproșa mamei ceva E ca și cum m-aș apuca să-i reproșez timpului Fuga lui necontenită... Și-apoi, cine-l poate prinde și opri? Se pune în discuție dragostea de mamă? Mai presus de

Ceri un preț prea mare, Doamne... Un preț pe care nu l-am discutat- Un preț impus, imposibil de plătit. Sunt mulți ce dau Și doar puțin primesc, Sau poate li se pare... Sunt mulți ce

Și toți au spus: Să se arunce cu noroi! ... Însă au uitat că acesta se scurge printre degete Când nu e închegat Și rămâi cu o palmă murdară Pe care o îndrepți instinctiv către propria-ți față

S-apride-n fiecare licărirea noastră Și lumea plânge-n nemurirea cruntă, Stăm singuri admirând tăcerea mută Și ploaia cade-ncet spălând păcatul- Și-ți plouă-n trup... Viața mai crede-n

Mai cred doar în îngeri- În aripile lor mărețe și Poate în aura lor caldă- Mai cred doar în visele cu ei! Albul încălzește uneori, Așa cum nu o face negrul, Dar mă întreb în ființa mea... De

Peștele mare al vârstei mele adolescente Îl mănâncă pe cel mic al copilăriei! Dacă măcar l-ar înghiți Aș mai avea speranța Unei comunicări intrastomacale... Așa, acum, e ronțăit asemeni

Te-ai gândit vreodată De câte ori m-a durut Fiecare atingere de-a ta, Căci îmi smulgeai o parte din suflet? Te-ai gândit vreodată De câte ori m-a durut Fiecare sărutare de-a ta, Căci îmi

- Ai inimă de piatră? - Nu știu... - Rupe un colț, Oferă-l la sfârșitul lumii Celei pe care o urăști- Vei fi mai împăcat Și golit de resturi- Vei fi fără iubirea mea...

Caracteristica principală a vorbelor în vânt Este Uitarea lor- Gura spune multe, Dar ochii exprimă altceva- Din această pricină Caută să privești Mai presus de gură! Caracteristica

Contactul dintre mine și tine este doar văzul... Fără imensitatea de trăiri si tertipuri pe care le știi deja! Variații inocente de pendulă în așteptare... Caricaturi ce le vrem numite iubiri

Când stai să-ți amintești, Þi-e dor de Dor... Þi-e dor de dragostea Ce ar fi putut exista Între noi... Ce frumoasă amintire Mi-ai dăruit iubitule, Dorul...

Știți ce e greu? Știți ce e cu adevărat greu? Să acceptăm că nu mai suntem... Să conștientizăm că mai avem întrebări de pus, răspunsuri de primit, dar mai ales... viață de dat înainte ca a

Ploua... Încet- cu lacrimi mici și ude Să nu se spargă liniștea de false unde. Erau tineri... Fiecare având grijă unul de celălalt Să nu se piardă vraja de cobalt. Spuneau... Vorbe de basm

Adâncuri limpezi de ape, Nisipul fin la atingere, Plaja calmă în așteptare- Atinsă de sfârcul fin al vântului... Catarge în depărtare- Aproape niciodată, Atrase în mrejele speranței- Plaja

Suntem în carcera destinului miop- Care refuză să ne vadă, sau ne uită- Stăm singuri tremurând în haina udă, cerșind neliniști pentru liniștirea noastră... Și-mi plouă în privire. Suntem

Omule- hienă-a dedublării- Cauți în tot, doar ceea ce e rău. Și ce se face- pare că e bine! Credul ajungi, născut din propriul Eu... Fantoșă a unei lumi- cocote, Principe al unei tumbe

Caut să te pătrund, Să trec dincolo de bariere Și să cred în tine- E șansa oferită de destin- O șansă unică Și poate nesperată... Odată ajunsă în încăpere Voi închide ușa Și voi

Prin aer ne tulbură animalicul. Viața e compusă din noi- Avem componența unei fiare Ce-și cere partea... Îți vine firesc să mergi într-acolo- Să faci ceea ce facem noi: Compuși din carne și