Poezie
Joc macabru de-a nefericirea
( Violetei Voicu)
1 min lectură·
Mediu
Copilul nu vrea să sugă sângele nefericirii.
Nefericirea îl îndeamnă însă să o facă,
Îl cuprinde cu tentaculele-i hâde
Și spurcate de regret.
E vremea jocului, e vremea fericirii...
Copilul însă are mâinile mânjite de sângele
Care-i cuprinde fața și sufletul
Spurcate de regret.
- Hai, copile, să ne jucăm de-a Făt-Frumos!
El plânge căci îl știe doar pe Căpcăun-
Și-i cuprinde astfel grumazul gros
Spurcat de regret.
- Hai, copile, să ne jucăm de-a Cosânzeana!
El plânge căci o știe doar pe Baba Cloanța-
Și-i cuprinde astfel cocoașa găunoasă
Spurcată de regret.
Un, doi, trei, prinde-mă dacă vrei!
Dar colțul întunecos se apropie
Și imensul tărâm al nefericirii își trântește în lături porțile
Spurcate de regret...
043.914
0
\"Copilul nu vrea să sugă sângele nefericirii.
Nefericirea îl îndeamnă însă să o facă,
Îl cuprinde cu tentacolele-i hâde
Și spurcate de regret.\"
...intr-o lume in care,multi copii au supt din sangele nefericirii,in care multi copii au renuntat la adevarat,pentru a descoperi falsul,au renuntat la cei dragi pentru a descoperi pe cei ce ii urasc,textul tau imi apare ca...un fragment de real,rupt din viata oricarui copil...si pus in pagina.
Iti doresc numai bine