Victor Potra

Hei, domnule Gorun! Nu văzusem comul... Să ne vedem să discutăm despre finaluri încheiate glorios, cât mai curând... Exersăm, exersăm, tare bine e când cineva în care crezi îți spune exact ce are de spus... Evident că o să vă chestionez despre această ratare, mă declar în continuare
Al dumneavoastră discipol
Victor :)

PS. Oameni buni, măcar un 10 pt domnul Manolescu, să primim și noi atenționări pe email când avem comuri de la dânsul? Zău, e ridicol... :) Mai ales că dl. Manolescu are materiale care ar necesita html... în fine. E o situație care a devenit ridicolă prin faptul că \"raisonul\" ei de a fi a expirat de mult... :D

Tot eu

Gheorghe, chiar sunt flatat că ai remarcat textul ăsta. Știu că ești mofturos, în sensul bun al cuvântului :) Deci curiozitatea ta (asupra posibilei ecranizări) mă incită! Cât despre Magdalena, în ultimul timp m-am aplecat asupra proiectelor începute și lăsate vraiște, sper să-ți fac o \"surpriză\", cât de curând, și cu pedichiurista... :)

F I, iubirea este îndoială, neîndoielnic :) Deci Diavolul este iubire. Îți multumesc pentru interes și ducerea mai departe a reflecțiilor din textul de mai sus.

Victor

viața ca accident
cei în ghips n-au cum să înțeleagă
faptul că realismul poate fi transfigurat în ritm interior, din nou, scapă câinilor
o reeditare personală a de-acum cunoscutului \"cu sufletul la gură\"
la naiba! e remarcabil!

cred că o să mai scriu ceva londonez, cât de curând... :)

kind regards,
Victor

Dincolo de faptul că domnul Iliescu este un om delicat, sensibil și cu foarte mult bun simț, mă văd obligat să protestez energic asupra \"înstelării\" acestui text.

Această scriere este intolerantă până în măduva articulațiilor sale, literă cu literă. Dincolo de prezența sa inatacabilă în lista principală de texte (chiar dacă mai mult de jumătate e alcătuită din citate nu are greșeli de gramatică și typo, e încadrată corect la \"personale\", deci tehnic vorbind e acoperită) rămâne un mesaj profund nociv.

Fără a o lungi (că dau în eseu) încep mă întreb: școlile publice sunt plătite din buzunarul meu (de italian în cazul în speță), fie că sunt catolic, ortodox, musulman, evreu, budist, ateu sau mai știu eu ce... Plătesc această taxă pentru că doresc pentru copilul meu condiții adecvate de învățământ. Atunci de ce mi-aș dori ca acest copil al meu să aibă un simbol religios străin în fața ochilor în cea mai importantă instituție din viața lui timpurie, care urmează să-l formeze? Puneți-vă problema inversă: copii creștini care să învețe cu semiluna sau steaua lui David pe perete, acestea fiind simbolul binelui absolut! Desigur că ați răcni de frustrare!...
Dreptul la opinie nu este opțional, o lecție pe care fanaticii religioși nu o pot învăța nici după două milenii...

Minoritatea care terorizează majoritatea prin simplul fapt că nu vrea să se convertească presupune existența unui bine absolut și a unui rău absolut. E doctrina care a dus la arderile pe rug, la Jihaduri, și mai nou la doctrina evreiască a incompatibilității principiale a conviețuirii cu musulmanii.
Cine are altă părere este dușmanul! Diavolul! De aici porțile genocidului sunt deschise...

Citez: \"Sub pretextul apărării drepturilor și libertăților unei minorități agresive și intolerante față de valorile împărtășite public de către o majoritate creatoare de cultură și civilizație pe continentul european, asistăm din nou la o încercare de minimalizare a rolului și contribuției creștinismului la cultura și civilizația Europei.\" Giordano Bruno și Galileo Galilei au fost dejeaba! Precum și sute de mii de \"vrăjitoare\" și \"eretici\"... Istoria e o glumă pentru Patriarhia Română. Acest lucru nu mă deranjează foarte tare, îl știam, dar aici suntem pe un site care promovează creația literar-artistică, deci libertatea de exprimare prin excelență!

Cică fundamentul creștin al Europei reprezintă o matrice valorică în afara căreia ne pândesc simbolurile \"comercial-consumiste, pragmatiste, nihiliste și globalizante\"... Adică cam ce scriem probabil majoritatea, dacă am fi să ne luăm după manualul de religie de exemplu...

În fine, să lăsăm emoționalul la o parte. Morala permisivă instaurată în lumea modernă spune așa: orice om are dreptul la o credință proprie atât timp cât nu lezează pe altul. Patriarhia spune: faptul că ești necredincios ne lezează, pentru că acesta este un păcat, deci nu ai dreptul să fii necredincios, deci orice credință în afară de a noastră, deși teoretic e permisă de fapt e interzisă, pentru că e o crimă, un păcat de moarte.

Finlandeza Soile Lautsi, cu o puternică credință creștină, de origine protestantă însă, reușește să obțină dreptul pentru copii săi de a nu crește într-un mediu care consideră că-i alterează moral, psihic și religios până la urmă. Cum este caracterizat acest gest, aproape eroic ținând cont de faptul că o persoană singură înfruntă un întreg stat? \"Oare, să se susține minciuna cu atâta ardoare, de ai crede că e adevăr?\" Pentru autorul textului de mai sus orice altă credință decât cea ortodoxă, chiar dacă se referă la Isus, este minciună...

\"toți cei ce se vor lepăda de Dumnezeu vor purta negreșit semnul 666\" (semnul Diavolului)... Cine nu e cu noi e împotriva noastră...

Între a lupta pentru propășirea spirituală pașnică a credinței și impunerea ei cu forța este o mare deosebire, pe care culegătorii de prozeliți ai zilelor noastre nu vor să o facă cu nici un chip. Prea bine, rămânem la principiul \"sunt gata să mor pentru dreptul tău de a nu avea dreptate\" chiar dacă asta duce la mari bătăi de cap (a se vedea cum a luat Hitler puterea)...

Deci nu am nimic de comentat împotriva dreptului Elisabetei Brănoiu de a publica acest text. Dar acest site are și un regulament, care prevede în ce condiții se pot acorda evidențierile tip steluță. Dincolo de litera regulamentului, este în spiritul acestei comunități să acorde distincții și pentru texte care relevă evenimente sau reușite importante ale membrilor sau comunităților literare (a se vedea lansările, concursurile, câștigările de premii, evenimentele). Dar în toate cazurile, până acum, a fost vorba de texte cu încărcătură literar artistică! Unde este această încărcătură la textul de mai sus? Nici nu excelează pe plan literar, nici nu aduce informații noi, relevante, despre viața artistică, este un text de propagandă religioasă punct.

În aceste condiții, cu tot respectul și prietenia incipientă pe care le simt pentru domnul Iliescu, sunt nevoit să protestez energic față de acordarea acestei steluțe și să cer retragerea ei. Nu putem confunda cultura cu religia, chiar dacă cea din urmă este parte din moștenirea culturală, și cu atât mai puțin propaganda cu creativitatea.

În cazul în care acest protest va fi considerat neavenit, înseamnă că am eu o problemă de receptare a standardelor și principiilor directoare ale comunității Agonia, și rog frumos să mi se explice de ce este textul de mai sus unul cu valoare artistică sau cu valoarea informativă relevantă pentru comunitatea literară.

Mulțumesc,
Victor Potra

E doar o poezie de bătrânețe... De la o anume transfigurare încolo toate iubirile devin false, ș atunci ce castel mai păzește de fapt cavalerul?
Conform principiului \"bătrânețe, gânduri crețe\"... :)
Mă bucur că finalul e ok, acolo ratez eu cu succes, de obicei (în poezie)
Mulțumesc mult pentru semn,
Victor

Liviu, cu riscul de a te sâcâii... :)
Ceea ce vroiam sa spun la a treia obs:
”fie că au caracter sportiv sau doar ne aruncă în fața unui grătar cu mititei, la iarbă verde”
evident ”ne aruncă” e folosit strict în scop ilustrativ, găsești tu ceva mai bun.

Seară bună :)
Victor

a vut = a avut
\"cu cît ne plîngem că avem mai puțin timp liber, cu atît scoatem mai mulți bani, atunci cînd profităm de el.\" - neclar: cheltuim sau altceva, din context eu nu am înțeles.
\"activitățile recreative, fie că au caracter sportiv sau, doar un grătar la iarbă verde, adună o gamă variată...\" - lipseste ceva pe la grătar ca sa aiba echilibru logic.

Parca un pic prea lungă introducerea filozofardă, chiar dacă e în ton cu contextul și pretextul.

Altfel savuros, ca de obicei :)

Victor

aștept să o citesc și tăiată...
dar neapărat te rog să lași peștișorul și pelicanii, dinții lui Rahan și becul înșurubat în ceafă, umbrele cu tot jocul lor și gata, mă opresc că nu mai rămâne în curând nimic de tăiat... :)

Victor

... pentru că urmează să navigăm!
Mulțumesc pentru semn și îndemn. Mă bucur că ți-a plăcut.
Victor

Nu e întâmplător că toată povestea se îndreaptă către o confruntare cu Elian.
Acest concept de blând războinic mărturisesc că a crescut din scrierile tale, cele de mai demult. Dar inspirația se strecoară când vrea ea... :)
Așa că acum vom vedea ce povești îi plac Elianului, și cum poți încrucișa gândul cu gându-i.

Victor

Katy, după-amiază este între 12 și 18... :))))))
Nu te grăbi ca știi tu cine la măritat... :D
V.

Cam liniar parcă, maestre, te știam mai \"zbuciumat\". Altfel, cursiv și interesant. O poveste mereu reluată, care trebuia spusă. Ce zici, o recrii cu ceva intrigă și acțiune? De exemplu pe Viorica ar putea s-o apuce scrisul mai de tânără și mirajul de a deveni scriitor s-o îndemne la adulter... :) Sau poate s-o apuce mai târziu, cum ai ales, dar tot cu adulter și cu tramă puternică: îndrăgostită moartă de diavolul-editor pierde casă, mașină, familie tot. Diavolul-editor-critic ar putea fi un personaj suculent. Apoi nu se sinucide, nuuu, devine alcoolică și blazată, se integrează printre personajele de cenaclu, și va fi cunoscută cu porecla de \"bătrânica sfioasă\". Și în final poți s-o regăsești fie la nebuni, fie pe un pod al Dâmboviței - da e chiar mai bine - unde încearcă să se sinucidă, este salvată și apoi amendată, pentru că scrie clar, \"scăldatul interzis\"... :)

Și pentru că ai putea avea dubii țin să menționez clar că nu fac mișto în cele de mai sus :)
În fine, vezi tu dacă-ți convine firul ăsta al poveștii.
Victor

Hei Dăncușule, ți-am citit cartea din scoarță-n scoarță...
O să vim la lansare, să-ți fac galerie. Ca autograf am deja, pe exemplarul care mi l-ai dăruit.
Deși întregul e mult mai mult decât suma părților, mai ales în cazul \"Poveștilor pentru Gabriela\", tare e bine că postezi și pe site fragmente. Totuși chiar aș vrea să spun că și fragmentul de mai sus se așează altfel, mai spectaculos - după părerea mea - în curgerea cărții. O curgere năvalnică, în care liniștea bucății de mai sus e asemenea unei bulboane dintr-un râu de munte, adâncă și vestitoare de puterile șuvoiului.
O carte pe care merită să o citești în întregime și pentru care îți mulțumesc.
Victor

Nu știu dacă decizia aparține Eugeniei sau consiliului editorial, dar dacă e cazul al doilea, nu vă sfătuiți voi un pic pe forum dacă ne dați ori nu ne dați?... :))

Practic mii-a raspuns Laurențiu mai sus, nu văzusem comul lui...
Merci, Victor

Spuneai de dimineață, dacă nu cumva am ințeles eu greșit, că de îndată ce primești și ultima notare afișați rezultatele.

Mai sus ai spus ca abia mâine dimineață... Îți dai seama că mor de curiozitate... :))

Ce vă împiedică să le afișați acum? În definitiv deadline-ul de la noapte era doar acoperitor... Hai te rugăm frumoooos... :D Sunt sigur că nu sunt singurul care va avea un somn agitat dacă amânați mâine dimineață. Deși cică curiozitatea a ucis pisica, hi, hi...

Ce spui, ne dai rezultatele? :)

Victor

Îmi place foarte mult prima strofă, creionezi cu mare forță, esențializat, un personaj credibil, numai bun de ucis/ars în strofa a doua. Este aici o portretistică care doar \"gâdilă\" metaforele, și deși pare la prima vedere un limbaj aproape descriptiv, îmi dă senzația unei stranii combinații între miraj și realitate, respectiv posibilul care se ascunde după colț, pe care îl întrezărim cu coada ochiului fără a-l desluși limpede.
Felul cum descrii apoi transfigurarea vieții în poezie devine plin de sens, cel puțin pentru mine, în lumina primei părți.
Finalul m-a aruncat un pic \"în afară\", probabil pentru că acolo e o renaștere care decupează, separă și taie... E însă categoric o revrăjire a lumii marca Dana Banu, una care îmi place mult.

Victor

Ia să-mi dau eu un pic în petic și să socializez cu tine, Miss Eugenia...
Cum merge treaba? Recolta se apropie de așteptări? Îți dai seama că nu e o simplă ironie ci o curiozitate bolnavă, limitată drastic de regulile draconic-justificate care înconjoară acest eveniment cunoscut sub numele de concurs...
Ce ne dorim sunt relatari din culise, gen reportaj. De ex. (respectând regulile): ”vine tare din urmă un cal pe care nu ar fi mizat nimeni!... Doamne, ce mi-aș fi dorit să vă spun numele, dar regulile sunt reguli... Are o metaforă de trei ori mai bună decât a competitorilor dar ia curbele cam larg... Și totuși, iată poto-ul, galopul final e superb... Dumnezeule! Se împiedică de o comparație fix înainte de linia de sosire și cade... Cade... Cade, până pe locul pe care veți putea să-l aflați dacă vizionați acest program până la sfârșit. [Smile and Commercials]

Eugenia, please entertain us :) Suntem curioși de numa\' numa\' :) Zău!

Victor

George, mulțam de alăturarea în gând... :) Cu \"zdrangoste\" sa fie... :)

Ioane, merci de observațiile pertinente. Am modificat câte ceva, sper că e mai cursiv acum.

Eugen, mulțumesc de lectură și pentru punctări. Mă bucur că ne mai auzim, fie și numai virtual de această dată.

Emilia, mulțumiri pentru sublinierea versurilor care ți-au plăcut. În rest, nu știu dacă scrierea de mai sus e de \"speriat\", mai degrabă realitatea din jur... :)

Victor

Ionela, uitasem de habotnici, cred că s-au cam relaxat, le trebuie un eseu... :D Mulțumesc de lectură.

Teodor, problema de timp e voită, am făcut un mic experiment, să încerc când și când să trec brusc la prezent... Mulțumesc de observații.

Dana, nu e timpul de scris răbdător, iar eu sunt o jumătate de geniu pe o jumătate de condei șchiop, am să termin de îndată ce nu o să mai fiu neterminat... Mulțumesc pentru sinceritate și imbold.

Victor