Victor Potra

... sau tot în tentă folclorică, când s-or înfrății lupii cu mieii și s-or pupa bot în bot, și când s-or plimba găinile la braț cu vulpile, cumetrind iepurași, cam pe atuncea am să scriu gurdujele de le proclamași scrieri serioase... :))
Dar! Dragule, iubitule, neprețuitule, mirodenia scrierilor mele... nu te supăra! Am trimis buzduganul în pagina tizei doar pentru că mi-era dor de tine! Sau cum zice una din primele manele cu adevărat de succes, \"fără tine, fără tine, plânge inimioara-n mine!\" Dar ai venit, mulțumesc, ce bine e cu tine!...
Acuși cuvintele: nu sunt măritate, sunt sudate, bre! Când protestează, poc! Le dau cu ciocănelul la concept, și adorm cuminți în configurația dorită :)
Nu e dadaism, e tehnomisticism. Nu uita că până la Dada nu exista dadaismul, ăstă e defectul tău, monșer, gândești în scheme, da\' te tratează tata...
Tehnica de scriere e cu simulare pe calculator și cu multe calcule de rezistența materialelor, îți arăt la un cenaclu, dacă ne dăm întâlnire pe acolo. Oricum declin cu îndârjire acuzația că aș fi scris la întâmplare, am folosit șublerul stimabile!...
Acuși, la final, doar o mică observație: mă întrebi \"ca nenea Camus pe baciu Cioran\". Și e clar imposibil ca tu să fii vreodată Camus. Deci cine mă întreabă de fapt?

Ela, începem cu ce mi-e mai simplu.
Liniile verticale. Într-un design ingineresc bun, ergonomia e foarte importantă. Când lași mai mult de două rânduri albe și ai meticulozitatea să-ți închipui că și contează câte sunt exact, atunci oferi repere utilizatorului pentru numărare. Deci liniuțele verticale sunt ca stâlpii albi de pe marginea șoselei :))
Steaua. Făcând operațiunea de tehnoscădere din lume a tot ce nu încape în percepția inginerului, tot poesisul asociat stelei, căzătoare sau nu, este perfect înlocuibil cu o șurubelniță. Concluzia: fiecare are instrumente, atenție însă la folosirea mecanică, de exemplu scrisul după rețete :))
\"ligheanu\' cu toporu\' și univers_alitatea plus înnobilarea spiritului\" sunt măsura rafinamentului pe care fiecare dintre noi îl considerăm statutar propriei, dragei noastre ființe. Dacă tot e să ne bălăcim, măcar să știm de unde până când, nu? :)
bypass-ul e doar o obrăznicie în plus într-o poezie despre minus :))

Carmen, ce zici, îmi stă bine în rol de Daniel? Mai rămâne de ocupat în distribuție Belsatar, dar văd că a apărut și Anghel în peisaj, așa că nu mă îngrijorez. :) Nu lua în tragic nimic, nici măcar creioane nu ascuțim, darămite săbii. Eu unul rânjesc cu gura până la urechi, vină cine-o veni la cine-o pofti, dacă nu ești addicted nu ai cum să nu te distrezi :))

Joyfully yours, Victor

Și mai olteancă și mai arțăgos-drăgălașă ca oricând :))
Ce avem noi aici?...
Aș zice, în primul rând, câteva croșeuri în fața modernității, care ia o fleașcă de segment, o proclamă tată, și o multiplică de atâtea ori până ne e măsura, fiul. Ok, touche.
Apoi? Apoi ne standardizăm memoriile, conform măsurii care acum este a noastră, tocmai ne-am urcat în vehicolul care urmează să ne izbească. Încă. Și încă...
Până când? Până pleznește airbag-ul limitelor, și ne dăm cu țeasta de ceea ce neglijasem inițial, anume dimineața ratată în grija pentru obținerea a încă unui happy end zilnic, digerată fetid de dialogul surzilor, dintre uter și viscere, întrupat uneori într-un câine negru care aleargă să se pișe pe toți copacii din lume, pentru a lua în stăpânire ceea ce i se cuvine, propria noastră renunțare.

Eh, doar o citire, printre altele mai culte, nici eu nu prea sunt dus la bibliotecă, așa că alerg, în călduri, pe urmele trăirii din poemul tău... :)

... ce stă în spatele poveștii, mai bine zis ce-i dă neastâmpărul care o va plimba din lumea reală în cea imaginară și înapoi. Provocarea va fi să redescoperim poveștile, și dacă acest text va reuși până la capăt, în urmarea lui, va fi o călătorie inițiatică către recâștigarea paradisului în frustul context modern. Imaginația... :)
Am citit cu mare plăcere seria ta cu Păliman, timpul a fost însă crud cu mine în ultimul timp (și știi că eu nu scriu decât comentarii în care pot să construiesc ceea ce am de spus) - am să revin acolo, pentru a pune semnele cuvenite.
Cu drag

Floppy Bobby, my dear, am atâtea \"flebeți\" că simt că dau în flebită de icter că nu-mi dau seama la cine te referi... Cred că e tare amuzant la cum te rânjești, da\' mai dă și tu un indiciu, să restrâng cercul suspecților fără să caut în toate comurile, că n-am timp... Apropo, răspund așa târziu pentru că acu venit-am de la muncă...
Lady Dy, mă bucur că spiritual suntem aproape clonați, cel puțin în anumite ipostaze. Deși nu-mi pot reprima intuiția că se face un mișto cosmic de mine, marșez, în ideea că până la urmă o să mă distrez și eu :)) Spre deosebire de tizul tău, eu nu sunt supărăcios, dimpotrivă, de-abia aștept să fiu luat în tărbacă, să răspund cu aceeași monedă... Aceleași scuze pentru răspunsul întârziat :)

Evident, cum a punctat sintetic Silviu, e multă ironie. Aș adăuga, în primul rând autoironie... Eu unul, am periodic nevoie de tratament contra imflamării îngâmfăcioase acute, și-am zis, dacă tot prepar pentru mine, să nu fiu egoist, mai dau și la alții :))
Așa că m-am uitat bine la mine, mi-am zis \"Băi, inginerule, ia vezi!\", după care m-am strâmbat de râs. Spre marele amuzament al Manuelei Carmen Măcelaru, care s-a prins că de la menisc mi se trage, în primul rând :)
În buna tradiție inginerească, am proiectat coridoare largi între mașini-unelte-strofe, pentru ca oricine să aibă spațiu să-și bage. Am fost un clarvăzător, pentru că, iată, Ioana s-a folosit de facilitate :)
Loredana a apreciat abordarea sportiv-alpinistă a problemei și, grijulie, m-a ciupit de câteva ori de cordelină, să nu fie prea tensionată sau prea slabă, și să nu cad cumva, agățându-mă de mai știu eu ce Doamne ferește... :))
Per total, o producție satisfăcătoare de mult fun și o pauză de luat în serios, experiment reușit, vă mai așteptăm la făbricuța noastră de ghidușii :))

... mă simt, în primul rând la promisiunile față de mine însumi. Așa că astă seară, pentru diversitate, nu ne mai luam nici un angajament, vom spune doar domnului Plopeanu că încă mai trebuie să-mi clarific maladiile, bolnav de scris sunt dar multe se mai războiesc în mine, iar pentru Elia David trimitem vorbă doar că în cotloane neașteptate se va vârî povestea asta, nu cred să se mulțumească a rămâne în Orient, parc-o văd că zboară peste jumătate de planetă... :)

Cu un zâmbet larg și cu privirea dincolo, vă spun că încă sunt :)

Dan, mulțumesc. Anduranța și diversitatea terenului constituie unul dintre teste. Dacă o iau și pe arătură... un push up ajută :) I\'m just playing life, for a change.

Victor

Cum îi spuneam și Danei, cu posesivă poveste mă procopsi, nu mă va lăsa ea neterminat-neîncântat, doar că mă vrea cu totul când vine, și-atunci trebuie să fac curat în suflet, să poftesc orice alți musafiri afară, să fiu doar al ei. Deci ne pândim unul pe celălalt, veni-va și urmarea...
Mulțam pt \"doctora\", m-ai scăpat de o urecheală :)

... este această călătorie, și tu știi că rar făptură să se lase văzută mai greu, necum mângâiată. Vom afla împreună pe unde ne poartă căutarea, și eu sunt curios, dar această poveste se așează în mine doar când vrea ea, e mofturoasă, o păcălesc scriind alte cele, până devine geloasă și-mi sare în față, mârâind, abia atunci pot să mă las mușcat-înmiresmat, și purtat în colți printr-o alergare de nici nu știam că-i ascunsă întru sinea-mi...

Îți dăm de știre, Elian...

Poate că de-acum se poate vedea: just digging for signs of life thru myself. L’amour c’est le chariot parfait. Poți să stai și-n cap, dragostea nu se supără.

Am adunat câteva uimiri scriind, mai sunt încă altele care se vor juca cu mine. Așadar trasee vor mai fi, Silvia, de-ți priește aerul de pe cărările mele poți să mă respiri adânc, promit să nu fiu înțepător în pieptu-ți :) Deși spicy trebuie că o să mai fiu, deoarece, iată, Angela e la ora gustărilor, și renumele casei impune un gust ușor aromatizat pe limbă, la antreuri. Nu am a mă-ngrijora însă, căci le chef, maitre PP, ține un ochi ager ațintit către ucenicul vrăjitor, să nu scape din borcan o magie atât de puternică încât să-l pietrifice într-o singură formă. Da, domnule profesor, căutarea e un scop în sine, călătoria mi-e endemică și petrecerea printru această lume cere însoțire. De unde nu pot să deduc decât că o continuare în japoneză va fi cum va vrea ea, Carmen, dar sigur odihnindu-se la un moment dat și în \"kimi o aishiteru\", deoarece extazul vine gustând și plecarea scriind.

Cu drag, de pe cărări,
Victor

... adică if I would have a magic bag, I would carry ton jolie sensualite avec moi dans le maqnifico quadratura del mio ammo... Panimaieși?
Domo...

Mulțumesc de buzdugan,
n-o să steie în castan.
Mi se bate ochiu\' drept
că o să mă ieu de piept
și cu alte giurumii
de înveselit copii :)

... foarte reușite portrete, ai prins esențe pe care fiecare și le recunoaște, poate așa ne vei apropia, până și Anghel îmi pare simpatic în postura de îngeraș hedonist, o să-l pup când îl văd... :))
Și pe tine, dacă te prind :)

Dragă Diana, plătești acum pentru o dublă impertinență. Una, alegerea pseudonimului, ai văzut doar că l-a intrigat până la iritare pe maestrul Pop, doi, tupeul de a-l plăcea pe Anghel în ipostaza lui de paranoic. Care nu are nici o legătură cu textul de l-ai comentat (nefericito!) ci cu com-comportamentul său. Eu știu la ce te refereai, da\' ce contează, stai acu\' de scrie un com de un kilometru, explicativ, și mai pune-te și în poziția de a te scuza... Deh, e foarte priceput să te pună în dificultate... :)
Mie mi-a plăcut poemul, pentru că am regăsit în el foarte multă sinceritate, te-ai lăsat chiar expusă, asta e un lucru rar, și prețios (pentru mine, cel puțin). Experiența va veni și ea cu timpul, și sunt sigură că iei startul de pe o poziție mult mai bună decât mine, ale cărui prime poezii ajungeau cu regularitate la Atelier (nu era o nedreptate, am constatat cu mintea de acum). Ai toate șansele să ajungi o poetă mult mai bună decât aș putea ajunge eu vreodată (asta nu e greu, vor spune prietenii), important este să nu te lași descurajată când hămăie la tine.

De ce mă bag eu în ciorbă... Că te-a apucat Anghel Pop un pic de obrăjori și te-a zgâlțâit, să te pună la respect, e până la urmă problema ta, cum te descurci. Ce nu te omoară te-ntărește, și-apoi hârșâiala asta te va căli, dacă nu-ți iei câmpii înainte... :) Eu nu intervin decât dacă sesizez un fault. Și uite că s-a comis. Și acum la subiectul doi.

Măi Anghele, de când ai tu nevoie de alde Moga/Zabet să vină cu tine să vă stropșiți la o puștoaică cu trei texte pe agonia, care de-abia începe, și care probabil îți admiră sincer vigoarea \'telectuală? Măi flăcăi, credeam că veniți în haită numa\' la mine, că la urs nu ajunge un dulău, dar aici deja începe să se vadă un patern, și asta nu e de lăsat sub preș. Agonia e și ea un spațiu social, în care lumea ar trebui să fie în relativă siguranță, iar voi vă comportați ca o gașcă de motocicliști care face raiduri...

Ca să fiu sincer, mă nedumerește ceva. Cum Anghel, cel care l-a vânat pe Zabet cu îndârjire, care e despărțit de Moga/Zabet de un ocean de inteligență, acceptă această însoțire. Nu-mi spune că n-o accepți, că altfel l-ai fi ciufulit de mult. Chiar ai nevoie să vină în urma ta cineva să spună \"parca vad autoarea cum se chinuie sa faca treaba mare cu stropi\"? Nu crezi că sluga afectează și imaginea stăpânului?

Ai fost destul de acid și răutăcios în com, deși pentru mine e evident că \"mă înfing\" poate fi și o greșeală de tastare, nu este obigatoriu legat de gramatică... De asemenea, \"Poezioara asta mi se pare că e rezultatul unei probleme fiziologice: \"am cumplită nevoie la toaletă\". Dar așa e când ai .\" mi se pare o critică la text de mă apucă pe mine nevoia...

Ok, ăsta e modul tău de a interacționa cu alții, fie și așa. Dar ce nevoie ai de Moga/Zabet?... La mine am înțeles, putea fi o motivație dată de credibilitatea opiniilor multiple, de sufocarea adversarului, dar aici de ce era nevoie?... Dacă intenționați să acționați în duet, după modelul brevetat pe pielea mea, să știi că voi intervini, măcar pentru a echilibra balanța. Mai ții minte primejdia dictatorilor și a găștilor legionare, nu? Acum eu văd o gașcă literoidă, și n-am de gând să stau cu mâinile în sân, să se pitească în pagina de autor toți agonici neprotejați de statut, de gura voastră...
Deși nu înțeleg în ruptul capului ce drac de alianță e asta, între tine și Moga/Zabet...

... potența creativă zic! :)

Așadar, Ionela, ești bine venită, cu cât sunt mai mulți ochi curioși, uitându-se de pe pernă, cu atât îmi dreg vocea mai grav și o iau razna mai abitir, spre deliciul consumatorilor de băsmeli... :)

Anghel, dragă, este rândul meu să reacționez pavlovian, și la un com care chiar mă ajută, sfârâie bunăvoința-n mine ca bulzul în tigăiță, pănă-ntracolo încât mănânc doar pân\' la jumatatea comului, dând politicos șoriciul la o parte.
Despre ritm, vrei să spui că este îmbunătățit, presupun, până la bine mai este, atâta lucru am început și eu să întrevăd :)
Acolo unde rima nu este exactă, e intenționat, pe de altă parte nu știu dacă motivele mele sunt neapărat întemeiate. \"toate - noapte - șoapte\", mi s-a părut o licență poetică acceptabilă, susținută oarecum de simetria folosirii la început și către sfârșit. \"odată - poartă\", mi-a plăcut cum cântau versurile împreună, mi-a fost mai drag de ele decât de rimă. \"iasme\" ar fi fost, cred eu, prea departe de cuvântul corect. E vorba de pluralul de la \"iazmă\", care este \"iezme\". \"iazme\" e deja modificat, dar mi-ar fi pe plac să-l transform în \"iasme\" dacă termenul mai e recognoscibil.
Închiderea porții, cu tot cu personaje, e o metaforă pentru știința care închide \"corola de minuni a lumii\" în clasificări. Și am ajuns la jumtatea comului tău, mulțumesc, a fost bun, nu trebuie să mănânc tot, nu?
Doar un pic la final te mai ronțăi: balaurul o drăgălea pe fată, ce făcea ea în timpul ăsta e povestea unei alte povești... :))

Nu e frustrant, Anghele dragă, să fii atât de talentat la îndosariere, atât de strălucit la răstălmăcire, atât de opac la subtext, atât de surd la argumente, atât de inechitabil în măsuri, atât de precis în decupat cuvinte, atât de toxic pentru umor, atât de necruțător cu diversitatea, și tu să fii, în loc de Marele Inchizitor ce l-ai putea întrupa, un biet conțopist, în marginea unor texte pe care le-ai arde bucuros?
Pentru a te scuti de asemenea suferințe, am creat un spațiu literar, special amenajat pentru tine, unde te poți desfășura. Pe același principiu pe care sunt amenajate locuri speciale pentru câini în parcuri. Tu crezi că eu am timp să strâng după toți buldogii tăi prin textele mele? Hai, fii băiat civilizat și du-te de te joacă în \"erecțiile mele\", acolo unde ți-am amenajat un mediu propice, cu tot ce-i trebuie unui comentator de excepție ca tine: oniric, viziuni etc. - știi tu mai bine...
În rest, în privința observațiilor de mai sus nu te pot suspecta de prostie, rămâne reaua voință. Dacă mai ai asemenea chemări cu iz de denunț-anonimă, fă-le aplicat pe textul ce te deranjează, eventual cu citatul complet.
Un exemplu simplu, ca să nu poți pretinde că nu înțelegi: nu ți-am spus că ești un cobai, ci \"că ai acționat ca un cobai standard, strict pavlovian, reeditând discursul...\", lucru pe care îl susțin în continuare :))
Și ca să-ți explicitez și titlul comului: te porți ca un inchizitor și ai soartă de conțopist. Peste vreo două texte o să vii să spui că te-am făcut \"inchizitor\" și \"conțopist\" :))
By the way, câte tastaturi schimbi pe lună? :)

Domnule Paul Bogdan, calitatea acestei poezii poate fi discutabilă, și, deci, se discută. Acest lucru e absolut firesc. Dar nu pot lăsa să trecă ca o impolitețe oarecare o anume generalizare jignitoare. Te poți juca de-a polemica cu o persoană, ducând metafora până la aciditate - și eu am făcut-o, și nu am nimic împotrivă să mi se aplice același tratament. Aceasta e o înfruntare onestă, în care termenii ecuației sunt cunoscuți. Dar a împărți \"populația agonică\" în \"fecioare cu bacalaoriatul luat sau femei statute gata sa-ti cada la picioare de la primul semn\" și restul lumii (care o fi acest rest...) nu mai este în zona acceptabilului, pentru mine.
Nu am de gând să devin apărătorul cuiva anume, doar al liniștii mele interioare.
Pe de altă parte, mă gândesc că a fost doar o scăpare a domnului Moga, drept pentru care doresc să-i ofer public oportunitatea de a-și cere scuze către persoanele care s-ar putea simți lezate de segregarea domniei sale... Pe de altă parte, dacă nu își va cere scuze, înseamnă că e mai mult decât o greșeală dată de fuga condeiului...

Era un personaj oarecum contemporan cu Arghezi, reprezentativ pentru lăcomia născândă a epocii noastre, care vrea să consume totul fără a știi dacă e digerabil produsul. Tu, în ultimul tău com, ești un Haplea redivivus (cine a zis că temele abordate nu mai sunt de actualitate...)

1. În primul rând te repezi să faci judecăți epistemice de cafenea asupra posibilului adevăr al afirmațiilor mele despre propriile-mi trăiri... Faptul că ție îți trece altceva prin cap noaptea, de exemplu un somn fără vise, nu îndreptățește o întrebare atât de gravă precum \"de ce minți, Victore?\" Zici că în 2008 nu se mai pot avea trăiri profunde despre rădăcinile noastre... Asta e o afirmație cu două concluzii posibile: fie eu sunt o imposibilitate, fie tu ești un dezrădăcinat... Discuția e deschisă, dar te-ai repezit ca Haplea la masă fără să ai șfanț în buzunar.

2. \"transa tine ca argument in discutiile avute de tine cu persoanele sensibiloase. persoane care roiesc in jurul tau ca mustele.\" Aici ești Haplea de tipul doi: ai înghițit nemestecat, și s-ar putea să-ți cadă greu. Adică interlocutorii mei sunt niște otova-sensibiloși roitori ca muștele? Cred că în această categorie există destule persoane care ți-ar putea demonstra că bâzâitul e în căpuțul receptorului, adică domnia ta, în cazul în speță...

3. \"crezi ca toata populatia agonica e formata din fecioare cu bacalaoriatul luat sau femei statute gata sa-ti cada la picioare de la primul semn?\"
Aici ești pur și simplu inacceptabil: generalizare misogină cu segregare pe comportament sexual. Chiar și dacă tot publicul meu ar fi majoritar feminin (deși evident nu e cazul), de unde știi tu că așteaptă să fie deflorate sau că sunt \"stătute\"?
Toate persoanele de sex feminin care au avut de spus ceva la textelele mele au de consumat o mârlănie pe care nu văd de ce ar merita-o, indiferent de părerea ta asupra scriiturii mele. Ai început să treci de limita acceptabilității, nu în ceea ce mă privește, eu sunt tăbăcit, ci în privința populației agonice pe care o invoci. O atitudine atât de sexistă cred că intră deja în zona cenzurabilului, indiferent de spațiul în care e expusă...



PS. Și totuși, vorba ta, chiar că e ciudat. De ce atâta agitație, nervi, invective? Crezi că am descoperit un program care obligă pe cineva să citească ce scriu și apoi să își spună părerea? Ai fi doar ridicol, dacă nu ai fi intrat deja în zona cruciadelor misogin-agresive...

Anghele, Anghele, de ce strici nalte morminte pe o furie de cuvinte?

De te-ar auzi Arghezi
cum îl pui în rând cu iezii
flocoșiți, buni de poveste
pentru-a unchiului neveste,

de ar ști că-l pui în ramă,
mort și sec ca o icoană
de sfințit doar pe la praznic
cu pușche de gând obraznic,

de-ar vedea că ți-e statuie
când clocea cum să ne-npuie
mintea doar cu nestemate
adunate de prin noapte,

ce blestem ți-ar scrie oare
că-l vrei rătăcit de soare,
nimenea să nu-l urmeze
prin răsuri rămase treze,

ce lingoare ți-ar trimite
să te scurgă de cuvinte
veninoase ca mormântul
astupând cu glose cântul?

De ești viu nu stai la coadă
să respiri, și de-i cu sfadă
nu te-alungi în buchiseală
să ajungi să lingi cerneală…

:))