Veronica Văleanu
Verificat@veronica-valeanu
„One more century of readers - and spirit itself will stink. Nietzsche”
All expression of energy in this universe must end where it began. Walter Russell I am a survivivore. And for a survivivore, its predatory condition is strictly related to consuming its own survivals. Born - every time I was signalled to. Married, two children. Printer.s Devil Review, vol.2, no.2 Chicago…
e ermetic dar vedeti si dvs cata ventilatie
V.V.
Pe textul:
„Fereastra Johari" de Veronica Văleanu
fascinatia = categorie cu tur-retur functioneaza si la interior si la exterior + ca mai e si canal
revelatia ca etica si estetica
text cu constiinta
te felicit, Stefan!
V.V.
Pe textul:
„din ce plămâni suflă vântul" de ștefan ciobanu
deci prin constiinta ei nu prin descriptiv/declarativ
ca si religia care isi auto-imblanzeste dogma/intangibilul prin sentimentul pe care-l inoculeaza in credincios
aici nu e nimic catre cititor nici o intampinare
piedestalul maretiei si atat
V.V.
Pe textul:
„O săptămână de săptămâni" de Călin Sămărghițan
raspunsul meu de acum 2 zile pt St. Ciobanu relativ la pneumatologie vad ca nu.
V.V.
Pe textul:
„O săptămână de săptămâni" de Călin Sămărghițan
1) mesajul instantelor - confuz. tot nu inteleg cine sunt \"ei\" desi am incercat sa deduc. a doua instanta \"noi\" e construita si mai mult prin absenta, slab reprezentata. nici intentia celor 2 instante nu e de dedus. multe poetizari perimate, melodramatice: [lapte de stea], [forma luminii], [maini intinse]
2)strategia perspectivei/ discursiva - narativul si descriptivul ingreuneaza in exces. micile explicatii scolaresti [ce nu arde], [pe care le-au modelat], [asezate]. poetizarea invaluie actiunea insasi si toata actiunea si sentimentul chiar reiese ca o informatie de gradul 2.
confundati [lucie] cu [lucioasa]- ganditi-va la sintagma saracie lucie
[munții nu vor ști] - e total gresit sa atribuiti unui element pana atunci inexistent {non-uman, non-simbolic ca nici nu reiese, total static, neimportant in desfasurarea discursului} un act volitiv, care nici macar nu distrage atentia spre altceva.
[soarele stătea uneori să-i întrebe când să apună]- un alt element care de data asta in loc sa fie vreun deus ex machina, ceva, e complet defocalizant, un fel de rest menajer.
m-am chinuit sa deduc din titlu ce ar putea sa desemneze - pe undeva un fel de timpul t1, t2, t3, etc ca niste timpi. dar textul nu duce acolo.
as fi vrut sa vad vreo fiintare ceva.
macar vreo actiune in forta.
macar vreo constiinta a textului.
V.V.
Pe textul:
„O săptămână de săptămâni" de Călin Sămărghițan
descrii ca si cum esti inauntrul unui fenomen dar de fapt reiese ca esti in afara lui
parca nu nerutina ci anti-rutina
totusi e ceva discordant aici
atentie: rutina= e rezultatul finit
a rutina = a provoca rutina (activ)
rutinare = actiunea
rutinat = (pasiv)
se pare ca aici e un amestec de perspective - mai mult decat atat pare ceva asumat. e posibil ca tu sa fi vrut sa para asa ambiguu
doar in situatia in care chiar conceptul sa tina loc de ceva si anume de gradul lui de periculozitate cand nu mai inseamna doar concept - ci imblanzirea lui, lupta cu aceleasi arme tocmai ca sa iesi din el
oricum ar fi cu ambiguitati de perceptie cu tot, are ceva de spus
suna shakespearian dar eu zic ca e the taming of the shrew.
sunt curioasa cum scrii mai departe
V.V.
Pe textul:
„Nerutină" de Anca Zubascu
imi place starea pasteurizata (sterilizata prin incalzire apoi prin racirea brusca a tehnicii de scriere)
te asigur ca reface perfect si drumul invers ca impresie
revin si alta data
sa mai cercetez pe aici
V.V.
Pe textul:
„mon amour" de Madalina STATE
sper sa nu gresesc
nu ai o pagina ci o intreaga biblioteca ce ma fac
pe curand
V.V.
Pe textul:
„neiubita. și niște gângănii" de Ela Victoria Luca
a treia ca o asezare in alta matrice discursiva, mai durativa decat celelate 2
Pe textul:
„neiubita. și niște gângănii" de Ela Victoria Luca
si mai e ceva aici ce mi-a atras atentia - in ecranarea care se desface ca pe rola unui film in 3 pelicule distincte pornite de la aceeasi instanta discursiva,
prima auto-referentiala - ca un corporalitate
a doua ca si cum s-ar oferi spre disectie
a treia ca un ecou, o urma din propria referentialitate si paradoxal se adreseaza primei instante
mai e si o ramasita de cor antic pe acolo
atentie la \"și nu mai voi mai crede în nimic\"- e de scos ceva
e primul text pe care il citesc la tine
si mai vin
V.V.
Pe textul:
„neiubita. și niște gângănii" de Ela Victoria Luca
constructia pe aceeasi paradigma
reusit- aerul+apa+bruiajul
a trecut superman - ca o prelungire a functiilor lor
sau
faptul ca poate divinitatea a fost deja substituita
mai trec, sper sa nu bruiez
V.V.
Pe textul:
„văzduhiștii" de ștefan ciobanu
imi vine sa-i dau ceva de mancare orice
mici sugestii:
[săpase o groapă de unul singur
vârâse cine știe cum]
[lăsam picături de salivă] fara \"în formă de lacrimă\"
cadrul narativ dintr-o varsta atemporala cand oamenii traiau laolalta cu miturile vii
cand mitul refuza sa se alimenteze cu realul
mutatiile perceptiei de mit in timp, oameni (realul)care se hranesc doar cu firimiturile mitului de la masa cea mare (
si balaurul care tot continua sa se hraneasca cu ceva nimeni nu stie cu ce - nici cu realul nici cu fictivul
te rog eu mult ai grija de balaurul ala
pune-i si un castronel cu lapte
V.V.
Pe textul:
„și balaurul tăcea în groapă ronțăind" de ștefan ciobanu
that one and only interior energy only a woman could have
care mi-a placut mult in decembrie cand l-am citit prima data
-si am uitat sa mentionez asta of-
partea cu oceanele si pustiurile e excelenta
V.V.
Pe textul:
„femeia pod transportă" de angela spinei
revin pe acest text la care m-am oprit pt ca are ceva de spus.
nu ma refeream la realul de gradul 1 ci la realul-instanta de la care se pleaca (\"dorm în spatele tău \"), nu la cimitir sau sticla aceea - stiu ca e doar un feeling acolo.
am avut o obiectie la un cuvant parca poetizant dintr-un vers care chiar imi placuse
ma refeream si la o identitate recherchee din \"din tine pândesc pielea altei femei/ în care să-mi înfig buzele și să gust\" - care mi s-a parut o prelungire a femeii in cauza.
nu citesc numai nume, te contrazic, si nu sunt aroganta -dar nu am nici o intentie de a forta aceasta perceptie
revin si alta data
V.V.
Pe textul:
„Un bărbat înfășurat în femeie" de Carmen Sorescu
abaterea de la discurs vine ca o manusa cu acel insert zen numai ca as scoate \"e asemanatoare\", ca sa nu para un colaj cu lipici
ultima parte e iar o paradigma a celei de-a doua paradigme care e intoarsa cu fata inspre real de data asta
de aceea ti-as propune sa scoti partea
\"atât am rămas, un om în haine de spital
ceva se mișcă printre draperii
nu disting dacă ești tu sau Dumnezeu\"
ca oricum nu e nevoie de ea si erau acolo cateva zoomuri care ar fi anihilat perceptia pt ultimul zoom cu coborarea in statia de metrou
si e bine cu titlul in care fericirea e suburbie (as scoate \"a mintii\", suna ca un fel de titlu de tratat si oricum nu e necesar)
mai revin si pe alte texte
V.V.
Pe textul:
„Fericirea – suburbie a minții" de Carmen Sorescu
o comutare reciproca intre enuntare si enunt
destul de mimetic after all
ce mult imi place \"dimineața erupe într-o femeie cu părul lung/ atât de lung încât Enkidu poate vâna lei prin el\" desi e poetizat tocmai prin acel [erupe]- oricum raman cu efectul
dacca pornesti de la real totul se dilueaza inspre poetic
fuga in \"sine\" de la asta porneste de fapt desi ii putem gasi alte zeci de hibridizari
infasurarea practicata de \"eu\" e previzibila
pe viitor try to lose your identity for good
but it\'s pleasant
V.V.
Pe textul:
„Un bărbat înfășurat în femeie" de Carmen Sorescu
unde vedeti dvs vreun \"noli me tangere\" (cuvintele lui Iisus catre Maria Magdalena\" dupa ce a inviat din morti) in acest text? Cumva in versul \"Nu adăsta în brațe să-l cuprinzi\" sau in \"Rămâi tăcută ca un ochi de pește\" genul turamailatoaterece?
comentariile dvs ma lasa fara comentarii
offtopic-
fisa mea de prezentare e in lb.engleza fiindca prestez pe versiunea engleza a site-ului
semneaza:
vreo veronică
Pe textul:
„El n-are ani..." de viorel gongu
Recomandatam scanat si cele 5 pagini de poezioare, adica de texte de atelier ca sa ma documentez
sa fi avut cineva o zi proasta - autorul cred ca nu, el e imperturbabil in avantul lui
nu si-a dat seama nici cand Alexandru Moga a scris un comm foarte ironic (deghizat in pretios), deci i s-a parut un elogiu
sper ca nu trebuie sa existe un target de reco pe zile
V.V.
Pe textul:
„El n-are ani..." de viorel gongu
Recomandati\'ll take a rain check on that, EVP
V.V.
Pe textul:
„lansare oficială" de emilian valeriu pal
