și balaurul tăcea în groapă ronțăind

nimeni nu știa
ce naiba mai ronțăia balaurul acela

se număraseră între ei
își număraseră animalele
dar nu ieșea nimic în minus

cu toții mulțumiră acelui voinic
care venise cine știe de unde
săpase o groapă de unul singur
și băgă cine știe cum
balaurul în ea

i-au adus cele mai frumoase fete
dar el refuză
le-a spus totuși ceva la ureche
și ele s-au întristat
o văduvă
a zis că fetele acelea or să moare
fete bătrâne

balaurul ronțăia
noi
copii fiind ne prindeam de mână
ne apropiam de marginea gropii
lăsam picături de salivă în formă de lacrimă
să pice peste balaur
și fugeam
nu auzeam niciodată marele impact

oamenii deveneau din ce în ce mai agitați
se uitau în larg nu mai făceau diferența
între un om care se zbate în apă
și unul care vâslește spre mal

oamenii mureau
balaurul tăcea în groapă ronțăind

*
în tot acest timp pe partea cealaltă a globului se juca ping pong în așteptarea anului nou pe străzile principale unii se continuau prin buze se cânta străzile erau nespălate cerul senin cu stele rare dar luminoase ferestrele deschise și oamenii zâmbind faceau semne cu pumnul către cer pe un drum lăturalnic o femeie este jefuită strigătele ei de ajutor se confundă cu euforia generală într-un apartament al unui bloc cu zece nivele și cu magazine la parter b. stinge lumina verifică gazele apa curentul când se va întoarce peste șase ore va dormi aproape o zi la jumatea anului se va căsători cu /ea/ copilul va fi fată și îi vor plăcea poveștile cu hipopotami de orice culoare numai să aibă umbrelă
*


din când în când
noi ne uitam la lună
dar nu
luna era acolo și balaurul ronțăia