Poezie
Izvorul izvoarelor
1 min lectură·
Mediu
Am închis în mine liniștea,
deznădăjduită, ea se izbește de porți,
sfătuită de străini am zvârlit cheia în singurătate.
Târziu te-ai întors călătorule,
în castelul de fiere
o arătare nebună
profanează cu degete slabe apusul.
S-au învechit visele
și au fost mâncate de molii,
au fugit anii
alergați de cățeaua disperării;
A rămas în urmă o dâră de pace
pe care mă-ntorc în genunchi spre copilărie...
043615
0

\'Cause you\'re the unforgiven two\"
de asta mi-am adus aminte cand am citit prima parte a poeziei.
\"A rămas în urmă o dâră de pace
pe care mă-ntorc în genunchi spre copilărie... \"
un drum invers?