Vâță - Diénes Andrea

urmeaza sa mi se aprinda retina la vederea TA retraiesc viitorul buimaca atatea cuvinte scoase din teaca adorm fortandu-mi realitatea in manusa viselor unde TU esti pe un drum intortocheat sau intre

nimic nou sub soare la notte eterna toate pasarile moarte in cuib si nevinovatia cu degetul sangerand se apleaca plangand peste cerul surpat imbratisarea de ieri a fost prima dintre morti AMR

auzi cum canta melodia noastra faaaaaaaallllls atatea sunete culori printr-un cristal de mana a doua apoi m-am urcat pe scena si microfonul a inceput sa imi smulga adevaruri pe rand what\'s

Cu sufletul obez Ma plimb printre zile As vrea sa ma salut Complice cu cineva Indopata pana la refuz fast-food tu te grabesti intotdeauna

ne ascundeam in zeci de focare de teama ca vor veni ingerii cu fata palida si lacrimi de tempera picurate pe halatele albe acolo unde timpul se sfarseste si incep organele fara de

toata ziua am carat pe spate un ceas imens in care incerc acum sa indes cuvintele ca intr-o masina de spalat sa se limpezeasca centrifugal pentru ca atunci cand vor ajunge la urechile iubitului

te tăinuiești prima zi, ultima beție fereastra lui Dumnezeu câte Apocalipse peste trunchiul meu bătrân mă privești din unghiul care îți place drept în ochi

moarta frumoasa palpaie la vioara apele s-au intunecat deasupra noptii de odinioara se-nfasoara spaima pe scalpuri de fecioara tinandu-ne in brate mortii

Dying Is an art, like everything else. I do it exceptionally well. [...] Out of the ash I rise with my red hair And I eat men like air. (Sylvia Plath - Lady Lazarus) umblam de nebuna pe strazi

aveam atunci doua scrumiere alergam cu ele pe Champs Elysees sau in cercuri concentrice asa imi sufla vantul scrum printre plete m-am oprit stand intr-un deget (intrasem in tunel sa

podul palmei si toate degetele se plimba in insomnii rationale stii sa spargi globuri de tacere invata-ma sa imi port gura cu desavarsire sa inod maini si felinare pe sirea spinarii se ofteaza

Târându-și un imens cocoș de fier pe spate, Casa de marmură se uita în fiecare zi in oglinda Gaiei Dupa câte-o binecuvântată ploaie. Nu se mai văzuse niciodată atât de carnală ca în seara

sa strang in pumni literele ametite ale unor cuvinte lobotomizate daca altfel nu le pot apropia sau macar sa-mi sprijin realitatea cu o ghilotina te indrepti spre mosiile intunecate ale Haosului cu

noaptea se prelingea peste obraji si nevazutii levitau zambind printre linistile agatate pe intuneric patru zei se fugareau cand intr-o odaie cand intr-alta pana ce ai orbit s-a nascut atunci

isi apleaca uneori capul mangaind ruperea de mine se trage din inclestarea asta de priviri isi fixeaza ceasul si imi spune o poveste despre cum ar vrea el sa descopere o prescurtare pentru

iata de ce toate clepsidrele invoca utere si matriarhat atatea camere de filmat intre trupurile convexe si cate cuie au mai fost in harta sud-estul si nord-vestul fac dragoste iar pescarul s-a

There, I fixed it: Să stăm așa înghețați în acvariul de la etajul 3 În timp ce lumea asta plăpând mirositoare a păpădii din 2019 Se duce dracului Cu virușii buclucași și ghețarii treziți ca un

cuvintele astea se imprastie iti jur ca se imprastie exact ca sangele in mijlocul toreadei am mai povestit noi de habla con ella si vestidos de mujer-toreador sinuncisa de taur (apropos,