Rememorare

ne-am propus să tocim întunericul între obraji

am atins în zbor
toate colțurile esențiale

cu prelucrarile de rigoare se poate scoate ceva mai bun.

renasteri fatale strica finalul.

cu amicitie,

Leo

mai degrabă cuvintele umblă greoi spre degete.

Leo,

N-am mai scris demult. Stiu ca nu e o scuza, oricum nu am veleitati de poeta - la fel ca multele dinaintea ei, aceasta poema e una foarte personala.
Poate ca \"fatalitatea renasterilor\" este putin trasa de par, insa pe moment a fost cea mai buna modalitate de a spune ca orice sfarsit e un inceput. Sau invers.

Elena,

Degetele umbla pe tastatura...Asadar e bine. :)

De la așezarea pe toate scaunele pînă la zborul pe mop am remarcat versul \"ne-am propus să tocim întunericul între obraji\", se pare că nu sînt singurul.
finalul îmi pare ambiguu și fără forță

e oleaca naumiana poema asta a ta - \"era o dezordine imensă\" intre timp ai lipit toate farfuriile asta e bine
imi place sfarsitul

nu vad nimic din mimetismul feminin. nici \"renasteri fatale\" nu e origiala. se vede ca esti plictisita.

Liviu,

Vad ca finalul acela naste pareri antagonice. Inca ma gandesc daca e cazul sa-l schimb.

Mihai,

Tu esti primul care mi-a gasit versul preferat. Defapt ai gasit esenta poemei.

Marin,

Da, adevarul e ca ma plictisesc groaznic oamenii ca tine.

toate colturile esentiale.
mie nu-mi place.
in unghiul meu de constiinta artistica nu se incadreaza pt. reco,

da, poate ptr ca inteleg ce e aia meduza, dezordine, copil...
as lasa asa
se scutura ea singura poezia, ca e vie, nu e din plastic....pe curind