Vâță - Diénes Andrea

Hai sa inlocuim atunci - de dragul tau - \"colivia de cale lactee\" cu \"cerul e limita\". Ce zici?:)

Lumea e finita. In oameni, gesturi, ganduri, experienta, in tot exista o limita. Aceea e colivia:)

Iar copilul nu e neaparat un copil. E copilul din fiecare dintre noi care se pierde la un moment dat si trebuie sa invete pe pielea lui sa mearga mai departe, in ciuda faptului ca nu i-a spus nimeni unde va gasi calea.

Multumesc pentru vizite:)

nu ti-am spus
dar ti-am soptit
intr-un bas
imbatranit
schimband apoi
incetinit
pe glas cu ploi
copilarit

La multi ani si din partea mea, Magule. Sa fii fericit, inspirat si iubit de cine vrei tu.

Diamonds.

\"Luna...marea...trandafirul\", right Aimee?

Nimic, dar nimic nu se potriveste mai bine cu poezia asta, decat ninsoarea de afara si Frank Sinatra. Ar trebui sa fie seara si atunci ar fi perfect. Iti multumesc, mi-ai daruit o traire iesita din comun.

Diamonds.

Imi place cat esti de jucausa cateodata. Aici vad din nou fetita din tine si imi place la nebunie! Ca sa nu mai vorbim de autoironie...

Imi si inchipui cum te asezi mai comod pe secunda aceea. E imensa, undeva la intaltime, iar tu iti balagani picioarele distrata, doar iti permiti luxul:))

Mi-am dat seama ce anume a inspirat poezia. De asta am si ajuns sa o citesc. Am vazut filmul si l-am apreciat atunci, in pofida faptului ca m-a lasat cu un gust amar. Urasc lucrurile triste (si culmea - scriu foarte mult despre ele).

Da, era vorba de Bratescu-Voinesti. De fapt, era vorba de trairea aceea pe care puiul o are in ultimele clipe inainte de moarte. Cam asa mi s-a parut si poezia ta, insa se \"acordeaza\" foarte bine si cu acel Nicholas Cage barbos si alcoolic din Leaving Las Vegas.

Cat despre \"nu vreau bani\" si fericire obscena, crede-ma ca am simtit asta in poezie, in caracterul ei putin delirant - acesta e si stilul meu dealtfel - care intotdeauna deschide orizonturi noi. Un nebun vede realitatea mai complex, decat un normal. Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa...Nu stiu nici daca mi-ai citit textele. Daca da, probabil ai observat acelasi delir, aceeasi dorinta de fericire obscena care se materializeaza prin descriere fericirii schiloade cu care deseori ne multumim. Eh, conditia umana, bla bla. Aberez?:D

liquid4diamonds@yahoo.com e mailul meu si ID-ul de Y! Messenger. Asta daca vrei sa imi scrii.

Un gand de bine de la mine.

Sunt putine lucruri pe acest site care m-au socat asa cum a facut-o poezia asta. Pot sa o pun langa \"Sa-mi leg sireturile\" a Silviei Caloianu.

Ai cateva imagini extrem de dure care nu corespund chiar stilului meu. Insa imaginile acestea violente si felul in care le-ai cules pe cele mai sangeroase, felul in care gandurile, imaginile curg in aceasta poezie, aduc a om pe moarte, a nebunie. Cand citesc ceva despre moarte si ultimele clipe dinaintea ei, imi aduc aminte de puiul acela zgribulit la marginea unui lastar... Stii la ce ma refer?

Rio de sangre
Rio de arena
...
tango d\'amour
tango de minuit


...si poate, poate e putin prea mult sange.
Bravo.

Mie mi-a placut. Nu e chiar pe lungimea mea de unda, insa si eu aspir cateodata spre mistic. Interesant e ca majoritatea poetilor de pe site aspira spre acest mistic si in general spre perfectiune in poemele lor, iar eu fac chestia asta in realitate. In poezie imi place imperfectiunea umana.

Intr-adevar special. Ultima fraza si cea cu ideea de dragoste m-au atins undeva adanc. De ce se vorbeste atat despre moarte in ultimul timp?

Voi stiti sa soptiti?

Gresesti:)
M-am gandit ca va exista confuzia asta. Nu m-am gandit nicidecum la videoclip ci chiar la un tablou. Daca imi trece lapsusul, va dau un nume si un titlu.

Acum insa am un tablou mai sumbru. Una dintre femeile pe care le iubesc si le apreciez cel mai mult m-a anuntat acum 10 minute ca mai are 2 luni de trait. Acum stiu cine isi leaga sireturile si gandul ma duce la \"peste tot semne\".

Asta probabil fiindca parerile asupra creatiilor difera. Iti multumesc pentru mesaj, Elena. Te mai astept.

\"hai pune mîna și coase capătul nostru de viață\" - imi place foarte mult! Poezia in sine mi s-a parut putin prea incarcata de imagini, dar imi place, fiindca imaginile sunt puternice. Am simtit si o doza de ironie acolo amestecata cu gustul amar, asta imi place cel mai mult.

Teribil de trist. Am un lapsus greoi...Mi-ai adus aminte de o pictura in care o doamna frumoasa sta moarta sub apa, intr-un parau probabil, inconjurata de flori. Dureros de frumos.

Sunt obosita si nedormita. Proabil asta e motivul pentru care mi-a sarit o lacrima la ultimele versuri. E atat de dulce poemul! Atat de sincer, atat de curat, atat de jucaus...! Are miros de copilarie. Cred ca asta spune tot. Pentru mine copilaria este o utopie, mi-e un dor nebun de ea. Mi-ai dat putin din ea si iti multumesc din suflet pentru asta!:)

Iti place sa te joci - \"prostul obicei\" de a privi vesnicia \"cu ochiul intors\" si iti plac nebunele cu portocale.
Imi place sa ma joc si iubesc un nebun. Din pacate n-are portocale.

:)

Am citit pana acum 3 dintre creatiile tale, insa doar pe asta o pot numi desavarsita. E o chestie de gust, probabil.
Insa \"fotonul\" acesta singuratic imi aminteste oarecum de mine. Se spune ca o poezie ne place cu atat mai mult, cu cat ne regasim in imaginile ei. Eu m-am regasit.

Felicitari!